Mecanismele psihologice de bază ale adaptării studenților la activitatea de învățare

Adaptarea sociala este o etapa superioara a procesului de pregatire a omului pentru viata, fiind, totodata, si un rezultat al acestei pregatiri. Oglindeste calitatea pregatirii persoanei sub aspectul cultivarii capacitatilor proprii si a asimilarii de cunostinte, priceperi si deprinderi care iar fi utile in activitatea viitoare. Problema adaptarii studentilor la procesul de instruire in universitate reprezinta una din importantele probleme stiintifice, cercetata in prezent la nivelurile psihofiziologic, psihoindividual si psihosocial.

Actualitatea si oportunitatea temei este determinata de obiectivele optimizarii adaptarii studentilor la specificul activitatii de invatare in institutiile de invatamint superior. Revolutionarea stiintei si tehnicii duce la schimbari rapide, care genereaza probleme perpetue vis-a-vis de formarea cadrelor si pregatirea lor eficienta pentru activitatea profesionala. Reiesind din aceste conditii, tinerii trebuie sa-si puna in valoare capacitatile astfel ca sa corespunda unor exigentelor sporite.

Odata cu trecerea universitatilor la noi standarde de instruire se produce o modificare esentiala a planurilor de invatamint, se introduc noi cursuri, se implementeaza metode pedagogice noi si netraditionale de predare. Toate acestea solicita restructurarea sistemelor psihofunctionale responsabile de realizarea activitatii de invatare si schimbarea stereotipului de invatare a studentilor. Conditiile formal create ale activitatii studentilor reclama un efort in vederea atingerii rezultatului preconizat. In virtutea modificarilor permanente a planurilor si programelor de invatamint procesul de adaptare se poate extinde practic pe toata perioada de instruire in virtutea modificarilor permanente a.

Acceptarea modelului multinivelar de invatare complica, de asemenea, afirmarea profesionala a tinerilor, divizind-o in doua etape, deoarece apare dilema alegerii programelor de pregatire a bacalaureatilor si a absolventilor scolilor medii de cultura generala. In asa fel, putem vorbi despre o marire simultana a intensitatii si duratei influentelor psihogene. Transformarile atestate in societate, modificarile structurii si continutului procesului instructiv sunt factorul didactogen psihotraumatizant suplimentul caruia provoaca atingerea "masei critice" a influentelor nefavorabile.

Conditiile dificile inainteaza cerinte inalte fata de mecanismele psihologice ale adaptarii studentilor la procesul de invatare; conditioneaza cercetarea complexa a procesului de adaptare la toate nivelurile sale functionale si accelerarea productivitatii acestora.

Problema stiintifica de cercetare este axata pe studierea continutului si eficacitatii mecanismelor psihologice de baza ale adaptarii studentilor la procesul de instruire in universitate. Nu se pune problema adaptarii cu orice pret, oricum si oriunde. Se impune o canalizare a aspiratiilor, optiunilor, deciziilor profesionale si energiilor spre profesiuni in care persoana se poate realiza plenar in functie de cerintele economice si personale.

Actualitatea practica si teoretica a problemei cercetate este determinata de contradictiile psihosociale dintre noile conditii sociale ce inainteaza cerinte sporite fata de mecanismele adaptive ale studentilor, si eficacitatea mecanismelor deja existente ale adaptarii, precum si contradictia dintre necesitatea de a tine cont de tipul individual de reactionare, mecanismul adaptarii studentilor in organizarea procesului didactic, pe de o parte, si studierea insuficienta a continutului acestor mecanisme, pe de alta parte.

Cele mentionate mai sus au conditionat alegerea temei lucrarii date si au determinat obiectivul cercetarii, care consta in studierea dinamicii mecanismelor psihologice de baza ale adaptarii studentilor in procesul

1. Adler, A. (1991), Cunoasterea omului, (trad.), Bucuresti, Editura Stiintifica, pp. 132-136.

2. Badea, D. (1993), Principiul dinamic in organizarea personalitatii: //Revista de psihologie, Bucuresti, Editura Academiei, nr.4.

3. Apostol, P. (1975), Calitatea vietii si explorarea viitorului, Bucuresti, Editura Politica, pp. 45-62.

4. Bazac, D., Dumitrescu, I., Mahler, Fr. (1974), s,a., Geneza si dinamica idealului in adolescenta, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, PP. 121-128.

5. Bucun N., Musteata S., Gutu V., Rudic Ch. (1997) Bazele stiintifice ale dezvoltarii invatamintului in Republica Moldova, Chisinau.

6. Ciobanu, B., Stolz, G.(1994), Modele culturale si orientari valorice in perioada de tranzitie, Bucuresti, Editura universitara, pp. 87-92.

7. Chelcea, S.(1984), Personalitate si societate in tranzitie, Bucuresti, S.C. Stiinta si Tehnica, pp.17-19.

8. Chepes, G., Drob, E., Popescu, M. (1967), Sociologia muncii; Integrarea profesionala, Bucuresti, Editura Politica, pp.131-133.

9. Chircev, A., Dascalescu, R., Salade, D. ( coord.) (1976), Optiuni scolare si pregatirea pentru munca, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, pp. 221-227.

10. Cosmovici, A. (1996), Psihologia generala, Iasi, Polirom, 253.pp

11. Constantinescu, M. (coord.) (1966), Cercetari sociologice contemporane, Bucuresti, Editura Stiintifica, pp. 13-15.

12. Constantinescu, M. (coord.) (1969), Integrarea sociala a tineretului, Bucuresti, Editura stiintifica, pp.52-56.

13. Dumitrescu, I., Andrei, N.(1978), In dialog adolescentii si adultii, Bucuresti, Editura Albatros, pp. 97-101.

14. Florea, M. (1976), Responsabilitatea actiunii sociale, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, pp. 29-31.

15. Florescu, M. (1977), Dimensiunile cunoasterii, Bucuresti, Editura Stiintifica, pp.53-55.

16. Fraisse, P. (1970), Psihologia experimentala, (trad.), Bucuresti, Editura Stiintifica, pp. 111-195.

17. Halasan, G. (1976), Personalitatea umana, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, pp. 203-207.

18. Herseni, Tr. (1980), Cultura psihologica romaneasca, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, pp. 8-17.

19. Holban, I. (1971), Realizarea personalitatii, hazard sau stiinta?, Bucuresti, Editura Enciclopedica Romana, pp. 29-32.

20. Ionescu, Al., Barabas, N. ( coord.) (1978), Stiinta si conditia umana, Bacau, pp. 105-107.

21. Ionescu, G. (1980), Modalitati ale adaptarii psihice, in "Probleme fundamentale ale psihologiei"(coord. Zorgo,B.), Bucuresti