Particularitatile psihopedagogice de dezvoltare a gandirii critice la elevii claselor primare

Metodele de instruire pentru dezvoltarea gindirii critice au fost elaborate in urma cu aproximativ un deceniu, ca un proiect din SUA, care se bazeaza pe ideea ca demersurile democratice in scoala pot ajuta societatile in tranzitiile lor spre o societate deschisa. Cercetatorul american Richard Paul mentioneaza ca, pentru dezvoltarea gindirii critice, primul si cel mai important lucru pentru a proiecta o instruire adecvata este nevoie de a intelege continutul unei discipline si de a alege corect modul de gindire.

Dupa Ion Al. Dumitru gindirea critica este un proces complex care incepe cu asimilarea de cunostinte, cu dobindirea unor operatii si procedee mintale de procesare a informatiilor, continua cu formarea unor credinte si convingeri ce fundamenteaza adoptarea unor decizii si finalizeaza prin manifestarea unor comportamente adaptive adecvate si eficiente.

Mielu Zlate (1999), oprindu-se asupra criteriului finalitatii, a identificat urmatoarele tipuri de gandire:

- gandirea reproductiva,

- gandirea creatoare si

- gandirea critica.

Dupa unii autori, gandirea creativa si cea critica sunt fete ale aceleiasi medalii deoarece prima are utilitate si valoare doar daca in prealabil produsele ei au fost analizate si evaluate critic in scopul fundamentarii si intemeierii rationale. Gandirea creativa implica urmatoarele abilitati: flexibilitatea, originalitatea, fluenta, elaborarea, modificarea, imaginatia, gandirea asociata, gandirea metaforica. Scopul gandirii creative este cel de a stimula curiozitatea si de a promova divergenta. Gandirea critica implica gandirea logica si rationamentul, inclusiv aptitudini, cum ar fi comparatia, clasificarea, secventierea, cauza / efect, structurarea, analogii, argumentarea, rationamentul deductiv si inductiv, prognozarea, planificarea, ipotezele, si critica.

Categoriile de activitate cel mai des implicate in stimularea dezvoltarii unui spirit critic ce implica ca procese gandirea si limbajul sunt: activitatile cu continut matematic,cele de educare a limbajului si de cunoastere a mediului inconjurator alaturi de cele cu caracter integrator, activitati ce fac apel adesea la o abordare pluridisciplinara sau interdisciplinara a continuturilor. Prin natura si modul de manifestare, gandirea critica se manifesta in doua dimensiuni esentiale: una sociala conform careia invatarea si munca in colaborare duc la construirea solidaritatii umane,si o dimensiune pragmatica - invatarea ce are la baza dezvoltarea gandirii critice creeaza posibilitatea implicarii active a elevilor in activitate prin starnirea curiozitatii si rezolvarea problemelor de viata.

Explozia de informatii in diferitele domenii determina confruntarea individului cu o varietate de aspecte problematice si dificultati care deriva dintr-o cunoastere limitata. Realitatea trebuie abordata cu precizie, atat din perspectiva teoretica, cat si practica, luand in considerare si nivelul crescut de asteptari.

In vederea atingerii unui echilibru functional, din perspectiva accesarii informatiilor si datelor, individul recurge la gandirea critica, isi dezvolta o infrastructura informationala, atitudinala si comportamentala, bazata pe rationamente.

Gandirea critica permite interconexiunea diferitelor sisteme, integrarea domeniilor si metodelor disparate. Gandirea necesita flexibilitate, capacitatea de a sintetiza diferitele cadre de referinta, de a conecta diferite perspective si de a evalua valorile si relatiile. Din perspectiva acestor directii noi si sistemul educational necesita la randul lui o restructurare. Competenta intelectuala si experienta practica intervin in elaborarea unui curriculum educational, incorporand transmiterea limbii si a valorilor culturale, evidentiind output-ul educational, ca fiind operational in cadrul unei societati.

Matthew Lipman argumenteaza importanta gandirii critice in vederea atingerii acestui ideal educational, afirmand ca gandirea critica faciliteaza emiterea unor rationamente autentice pentru ca se bazeaza pe criterii, este auto-reglatoare si receptiva la aspectele legate de context (Lipman, 1988, p. 3). In conceptia lui Lipman, gandirea critica face apel si valorifica practica traditionala consacrata deja, se adreseaza unei comunitati competente si responsabile, se bazeaza pe principii recunoscute (criterii), ia in considerare detalii particulare (receptivitatea contextuala) si rezista la schimbarile artizanale datorita mecanismelor de autoreglare care ii permit sa opteze permanent pentru alternative performante. Consideram ca gandirea critica poate fi comparata cu un program ,,antivirus", care iti permite sa pastrezi buna functionare a computerului si a retelei de computere, deoarece gandirea critica te conduce la cauzele prime, nu te abandoneaza cauzelor secunde, asa cum se intampla cotidian. De aceea, ganditorii critici sunt uneori incomozi, cu tentative, din partea celor din jurul lor, de marginalizare sau chiar de anihilare. Din perspectiva complexitatii epocii prezente si viitoare, a deciziilor radicale pe care societatea umana trebuie sa le ia in cel mai scurt timp, consideram gandirea critica o paradigma in expansiune, posibil a fi implementata in toate structurile socialului.