Dispozitive de protezare specifice mâinii

Organismul uman functioneaza ca un tot unitar, pe baza unor elemente ajutatoare, ce se imbina intr-o armonie perfecta.

O afectiune sau un accident pot perturba armonia sistemului de functionare a organismului uman si pot genera durere, scaderea fortei musculare, diminuarea mobilitatii si chiar amputarea membrului respectiv. Intr-un astfel de caz extrem se apeleaza la diverse metode, in functie de nevoile si de bugetul pacientului.

2. Anatomia umana

Structura de sustinere a corpului uman este un miracol de constructie complexa, proiectat pentru a asigura maximum de forta si mobilitate.

Scheletul osos uman (Figura 2.1) este format din 206 oase separate (elemente rigide), unite intre ele prin mai mult de 310 articulatii (cuple), cu diferite grade de mobilitate, care asigura scheletului o anumita flexibilitate. Marimea si forma oaselor este determinata de functia anatomica.

Figura 2 .1. Scheletul osos uman

Elementul de baza al sistemului osos este OSUL. Acesta are o structura rezistenta ce poate suporta sarcini mari fara a se indoi, strivi sau rupe. Exista 4 mari grupe de oase:

- oase lungi - intra in componenta membrelor superioare si inferioare. Au rolul de a amortiza socurile. In categoria acestora intra: femurul, oasele gambei (tibia si fibula sau peroneul, oasele bratului (humerus, ulna sau cubitus, radius), oasele degetelor;

- oase scurte - se intalnesc la nivelul incheieturii pumnului (oasele carpiene) si la nivelul gleznei (oasele tarsiene). Ele sunt groase, colturoase si aplatizate;

- oase neregulate - se intalnesc la vertebre si unele parti ale fetei umane;

- oase late - se intalnesc la coaste, craniu etc, fiind asemenea unor scuturi care protejeaza organele vitale.

Coloana vertebrala umana este formata din 33 - 34 de vertebre (7 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, osul sacru, coccis). Intre vertebre se gasesc discuri intervertebrale (elemente fibro - cartilaginoase). Coloana vertebrala este rezistenta la compresiune si indeplineste un rol complex in cadrul sistemului osos: sustine trunchiul, protejeaza maduva spinarii, permite realizarea unor miscari complexe.

Mobilitatea scheletului osos uman este asigurata de peste 430 de muschi striati si de un anumit numar de tendoane (Figura 2.2)

Figura 2.2. Muschii corpului uman

Capacitatea noastra de miscare, de stabilitate in picioare se datoreaza unei bune interactiunii dintre muschii scheletici si schelet.

Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele; acestea sunt grupate in doua categorii:

- articulatii mobile (sinoviale): ele permit o gama larga de miscari fiind delimitate de un invelis sinovial (Tabelul 2.1).

Tabelul 2.1. Articulatii mobile

Tipul articulatiei sinoviale Model de miscare al articulatiei sinoviale Exemple

Articulatia prin alunecare

Articulatii acromioclaviculare, sternoclaviculare, intertarsale, vertebrocostale, sacro-iliace

Imbinare articulata

Articulatia umarului, genunchiului, gleznei, interfalangelor

Articulatia prin rotire

Articulatia radio-ulnara proximala

Articulatia elipsoida

Articulatia radiocarpiana, metacarpofalangiana, metatarsofalangiala

Articulatia biaxiala

Articulatia carpo-metacarpiana

Articulatia sferica

Articulatia soldului, umarului

- articulatii fixe (fibroase): mobilitatea acestor articulatii este limitata de prezenta tesutului fibros. Articulatiile fibroase le includ pe cele ale coloanei vertebrate, sacrului, craniului si unele din articulatiile gleznei si pelvisului (Figura 2.3).