Gestiunea financiară a firmei

Autofinanțarea reprezintă fluxul de fonduri obținute din activitatea proprie a firmei și reinvestite.

Capacitatea de autofinanțare reflectă potențialul financiar de creștere economică a firmei, sursa financiară provenită din toată activitatea desfășurată după ce se scad toate cheltuielile plătibile la scadență.

Aceasta se poate determina prin două metode, și anume:

- metoda deductivă

- metoda adițională

Prin metoda deductivă se pornește de la excedentul brut de exploatare (EBE), capacitatea de autofinanțare determinându-se astfel:

CAF = Venituri încasabile - Cheltuieli plătibile

CAF = EBE + Venituri financiare și excepționale încasabile -

- Cheltuieli financiare și excepționale plătibile -

- Impozitul pe profit

Excedentul brut al exploatării

+ Alte venituri din exploatare

- Alte cheltuieli pentru exploatare

+ Venituri financiare

- Cheltuieli financiare

+ Venituri excepționale

- Cheltuieli excepționale

- Impozit pe profit

= CAPACITATEA DE AUTOFINANȚARE a exercițiului

Prin metoda adițională se pornește de la rezultatul net al exercițiului căruia i se adaugă cheltuielile calculate (cu amortizările și provizioanele) neplătibile la scadență și din care se scad veniturile calculate (cu provizioanele).

Capacitatea de autofinațare se determină astfel:

CAF = Rezultatul net al exercițiului

+ Cheltuieli calculate (amortizări și provizioane)

- Venituri calculate

Rezultatul net al exercițiului

+ Amortizări și provizioane calculate

- Reluări asupra amortismentelor și provizioanelor

- Venituri din cedarea activelor

+ Valoarea netă contabilă a elementelor de activ

= CAPACITATEA DE AUTOFINANȚARE a exercițiului

Capacitatea de autofinanțare după distribuirae dividendelor reprezintă autofinanțarea globală (totală). Aceasta evidențiază capacitatea întreprinderii de a se autofinanța.

Autofinanțarea globală = Capacitatea de autofinanțare - Dividende distribuite

Autofinanțarea globală are doua componente, și anume:

- autofinanțarea de menținere

- autofinanțarea netă