Economia întreprinderii

1). Întreprinderea - concept, laturi şi funcţii

CONCEPT

întreprinderea este veriga organizatorică unde se realizează fuziunea dintre diferiţii factori de producţie (resursele efective) cu scopul producerii şi desfacerii de bunuri economice (bunuri materiale, servicii, informaţii) oferite în structura, cantitatea şi calitatea impuse de cumpărători pe piaţă, astfel încât să realizeze profit.

LATURI

Laturile întreprinderii

Latura tehnico-productivă

Latura socială

Latura economica

Functii

Funcţiile întreprinderii

1). Funcţia economică evidenţiată de:

- întreprinderea este cadrul unde se desfăşoară producţia şi/sau comercializarea bunurilor şi serviciilor;

- caută să răspundă optim semnalelor pieţei;

- urmăreşte creşterea productivităţii FP şi a competitivităţii produselor realizate;

- contabilizează şi comunică rezultatele firmei.

2). Funcţia socială

3). Funcţia publică

2). Înfiinţarea unei întreprinderi, constrângeri şi trăsături ale firmei din punct de vedere sistemic

Pentru înfiinţarea şi funcţionarea unei întreprinderi este nevoie de resurse financiare, care diferă în funcţie de sursele de provenienţă şi de modul de obţinere.

Astfel, după durata de folosire, resursele financiare pot fi:

-capitaluri permanente

-capitaluri pe termen scurt

a)Modificarea capitalului social

Poate avea loc prin:

-creşterea capitalului social prin aport de numerar;

-creşterea capitalului social prin operaţiuni contabile

-reducerea capitalului social

-amortizarea capitalului social

-

b) Autofinanţarea întreprinderii constă în resursele financiare de care dispune firma pentru investiţii, fără a apela la capitaluri externe. Resursele de autofinanţare sunt următoarele:

-amortizările din perioada de referinţă;

-profitul nedistribuit;

-sumele provenite din vânzarea unor active;

-sumele rezultate din accelerarea rotaţiei stocurilor;

-creşterile de provizioane de la un exerciţiu financiar la altul.

3). Resursele întreprinderii - concept şi clasificare

Def.: Resursele sunt acele elemente efective sau potenţiale pe care întreprinderea le utilizează (le poate utiliza) în activitatea sa în scopul obţinerii de noi bunuri şi servicii.

CLASIFICAREA RESURSELOR

1). În funcţie de gradul lor de prelucrare, întâlnim:

a) resursele primare - formate din potenţialul de resurse naturale (bogăţii ale solului şi subsolului) şi potenţialul demografic;

b) resursele derivate - formate pe baza şi cu ajutorul resurselor primare, prin intermediul activităţii umane

2). În funcţie de durata utilizării întâlnim:

a) resursele epuizabile (neregenerabile) precum cele energetice;

b) resursele regenerabile precum lumina solară, energia eoliană,

3). În funcţie de posibilitatea reutilizării lor regăsim:

a) resurse recuperabile: metale, sticlă, mase plastice,

b) resurse nerecuperabile: energie, carburanţi, gaze,

c) resurse parţial recuperabile: unele resurse biologice.

4). În funcţie de natura lor întâlnim:

a) resursele materiale;

b) resursele umane;

c) resursele financiare;

d) resursele informaţionale.

4). Finalităţile întreprinderii - concept şi clasificare

Concept

Raţiunea de a exista a oricărei întreprinderi constă în realizarea unor finalităţi, în atingerea unor obiective.

Finalitatea esenţială a oricărei întreprinderi este crearea de bogăţie în armonie cu dorinţele sale şi cu cele ale societăţii în care îşi desfăşoară activitatea.

Finalităţile depind de sistemul de valori acceptat de către conducerea firmei, dar şi de constrângerile legate de mediu, inclusiv de contextul socio-politic existent.

În general, ele nu sunt cuantificabile şi nu au coordonate temporale stricte, fiind mai mult de ordin calitativ. De exemplu: maximizarea profitului, văzută ca element permanent al comportamentului strategic.