Ecologie

Pentru orice stiinta, metoda de studiu desprinde din realitate legi, regularitati, concepte, principii pentru a le introduce in teoria stiintei respective. In acest scop, metoda de studiu foloseste procedee, instrumente si modalitati comune pentru activitatea stiintifica in general, dar si procedee specifice domeniului cercetat.

Ecologia utilizeaza toata gama de modele, de la cele imitative (iconice), sub forma de imagini, filme, desene artistice, la cele de tip index (scheme), care redau legaturile esentiale dintre componentele unui sistem sau evolutia cantitativa a unui fenomen (grafice, diagrame etc.). Nivelul maxim de abstractizare serealizeaza prin modelele de tip simbol, reprezentate de concepte, legi,definitii, teorii.

Metoda de studiu

Sistemele ecologice sunt eterogene in spatiu, variabile in timp si ierarhizate, de la microcite la lot, de la ecosistem la biosfera. Procesele declansate de interactiunea dintre aceste sisteme sunt mai mult sau mai putin interdependente si se pot derula pe scari de timp si spatiu foarte diferite. Astfel, complexitatea fenomenului ecologic presupune utilizarea unor metode, procedee si instrumente de cercetare tot atat de complexe si variate. La un fenomen in care se imbina aspectele biologice cu cele fizice, chimice, respectiv sociale si economice nu se pot aplica decat metode de studiu interdisciplinare.

Pentru orice stiinta, metoda de studiu desprinde din realitate legi, regularitati, concepte, principii pentru a le introduce in teoria stiintei respective. In acest scop, metoda de studiu foloseste procedee, instrumente si modalitati comune pentru activitatea stiintifica in general, dar si procedee specifice domeniului cercetat. Avand in vedere faptul ca investigarea propriu-zisa a fenomenelor nu mai prezinta restrictii semnificative, reale sub raportul mijloacelor disponibile, cercetarea unui domeniu, rezultatele obtinute sunt influentate hotarator de pozitia teoretica initiala, de modul in care se abordeaza problematica cercetata. Modul de abordare si metoda adoptata constituie astfel elemente teoretice esentiale in securizarea obiectivitatii stiintifice a rezultatelor. In cercetarea ecologica, cu deosebire in studiile de ecologie aplicata, aceasta caracteristica devine o cerinta prioritara, dat fiind nevoia de a certifica relatiile cauzale fara de care nu este posibila justificarea demararii si derularii proiectelor de investitii in domeniul protectiei mediului.

Abordarea istorica

Priveste fiecare fenomen, proces ecologic ca rezultat si, in acelasi timp, ca pe un moment al unui indelungat proces de evolutie. Metoda apare odata cu perceptia darwinista, iar utilizarea ei se face, de regula, in completare cu metodele analitice.

Abstractizarea stiintifica

Realitatea ecologica formeaza obiectul de studiu si este cunoscuta prin intermediul modelelor. Ele reprezinta o forma abstracta a realitatii, pastrand doar elementele materiale si legaturile esentiale din lumea reala. Astfel, Ecologia utilizeaza toata gama de modele, de la cele imitative (iconice), sub forma de imagini, filme, desene artistice, la cele de tip index (scheme), care redau legaturile esentiale dintre componentele unui sistem sau evolutia cantitativa a unui fenomen (grafice, diagrame etc.). Nivelul maxim de abstractizare se realizeaza prin modelele de tip simbol, reprezentate de concepte, legi, definitii, teorii. In cuprinsul lucrarii vom folosi toata gama de modele, ele ajutand mult la intelegerea fenomenului cercetat si la conturarea masurilor practice de interventie pentru corectarea proceselor dereglate anterior prin activitatea omului sau prin aparitia unor fenomene distructive naturale.

Sistemul este un ansamblu de elemente identice sau diferite intre care se manifesta o influenta reciproca in mod permanent, astfel incat formeaza un intreg caracterizat de structura, functii si dinamica proprii.

2. Mediul - concept si tipologie

Mediul reprezinta o realitate de dimensiuni infinite, care se desfasoara din imediata vecinatate a sistemului viu, considerat pana in spatii cosmice incomensurabile.

Tipuri de medii:

1. mediul cosmic - cuprinde fortele fizice care provin din spatiul cosmic. Acestea sunt radiatia solara, radiatiile cosmice,pulberea cosmica, forta gravitationala a altor corpuri ceresti s.a.;

2. mediul geofizic - cuprinde fortele fizice dependente de alcatuirea Pamantului - forta gravitationala, miscarea de rotatie a planetei, campul magnetic planetar, tectonica planetei,compozitia si structura crustei terestre;

3. mediul climatic - reda zonarea valorilor inregistrate de parametrii climatici - temperatura, insolatie, precipitatii, nebulozitate, viteza vantului etc. - pe suprafata planetei;

4. mediul orografic - cuprinde formele de relief ale suprafetei crustei terestre si ale substratului submarin;

5. mediul edafic - reda compozitia si structura solului (in limba greaca edafon = sol);

6. mediul geochimic - reda compozitia chimica a substratului care reactioneaza cu fiziologia organismului

7. mediul biocenotic - cuprinde totalitatea fiintelor vii, care edifica biocenozele;

8. mediul biochimic - reprezinta totalitatea produsilor metabolici eliminati de organisme;

9. mediul hidrologic - cuprinde factorul apa, sub diversele stari fizice ale acesteia.

3. Principiile proceselor ecologice - unitatea viata-mediu

Principiul unitate viata-mediu: Acest principiu exprima obligativitatea schimburilor dintre sistemele vii si mediul lor pentru mentinerea starii departe de echilibru. Schimbul de substanta intre viata si mediu este hotarator pentru sistemele materiei vii. Viata o datoram efectului emergent al unor sisteme fizico-ch cu un inalt grd de complexitate si structurare, intrucat in materia vie se gasesc aceleasi elemente ca si in materia nevie. Pt viata esential este metabolismul (schimbul de substante intern si cu exteriorul) si conservarea reactiilor acestui metabolism pe baza pastrarii si transmiterii informatiei ereditare. Din desfasurarea metabolismului decurge autoorganizarea si autoreglarea, care au drept corolar cresterea. Sistemele vii se caracterizeaza prin:

-> autoreproducere - fara de care informatia ar fi pierduta dupa fiecare generatie;

-> mutatia - fara de care informatia ar fi ,,neschimbatoare" si viata nu ar fi putut sa se diversifice

-> metabolismul - fara de care sistemul ar regresa la echilibru,unde nici o schimbare nu ar fi posibila.

Particularitatile substantei, energiei si informatiei sunt cele care impun, in continuare respectarea urmatoarelor principii.

4. Principiul parcimoniei

Acest principiu trebuie respectat pentru a asigura disponibilitatea intrarilor de substanta. La nivel planetar, cantitatea totala din fiecare element chimic este constanta. Sistemele vii preiau continuu aceste elemente. Pentru ca rezerva sa nu se epuizeze, ea trebuie recompletata. Cu alte cuvinte, sistemele vii nu pot stoca la nesfarsit substantele provenite din intrari. La un moment dat, ele vor constitui iesiri. Continuitatea acestui flux este la fel de necesara ca si continuitatea fluxului energetic, intrucat substanta este de fapt purtatorul energiei, ,,ambalajul" acesteia. Pentru a mentine continuitatea intrarilor de substanta, acelasi element chimic va fi folosit de mai multe ori, fapt pentru care natura este considerata parcimonioasa, zgarcita.

5.Principiul termidinamicii

Aceste principii devin caracteristice proceselor ecologice avand in vedere modul in care au loc transformarile energiei.Astfel, energia nu poate fi creata, ea se transforma dupa echivalente numerice precise (legea conservarii sau principiul I),iar aceste transformari sunt insotite de disiparea unei anumite cantitati de energie sub forma de caldura (legea entropiei sau principiul al II-lea). Mentinerea starii departe de echilibru se realizeaza de catre sistemele vii prin folosirea unei surse exterioare de energie, independenta de functionarea lor. Din punct de vedere energetic procesele din sistemele vii sunt ireversibile. Transferul de energie se coreleaza cu transferul de substanta. Singurul factor care explica astfel castigul in ecuatia colaborarii