Tehnici de Colectare a Informației

Descrierea cursului:

Colectarea informaţiilor este un proces esenţial în munca jurnalistului. O documentare bună, pe care se bazează o informare bună a publicului, face diferenţa dintre un jurnalist apreciat de breaslă şi de public şi un jurnalist obişnuit. Cursul „Tehnici de colectare a informaţiei” are ca scop familiarizarea studentului cu instrumentele necesare unei bune documentări şi cu raţionamentele care fundamentează alegerea acestor tehnici de colectare.

Temele primului tutorat

• Presiuni culturale şi instituţionale asupra procesului de strângere a informaţiilor

• Evenimentul - definiţie, tipologii

• Sursele - definiţie, tipologii

• Familiarizarea cu un nou domeniu

Temele celui de-al doilea tutorat

• Consultarea surselor fizice. Ancheta sociologică vs. vox populi

• Comunicarea instituţională

• Observaţia

Temele celui de-al treilea tutorat

• Sursele umane

• Intervievarea

• Structura interviului

Presiuni culturale şi instituţionale

asupra procesului de strângere a informaţiilor

Alături de familie, de şcoală, de grupul de prieteni, presa participă la fenomenul de enculturale, prin care un membru al unei comunităţi interiorizează, rând pe rând, comportamentul acceptat pentru a rezista în acea comunitate (vezi, de exemplu, DeFleur şi Ball-Rokeach, 1999, sau Coman, 1999).

Presa furnizează modele de urmat şi modele de blamat, oferind explicaţii mai mult sau mai puţin raţionale pentru acceptarea sau respingerea acelor modele. Unele explicaţii pot fi descifrate din exemple asemănătoare ca mesaj. Promovarea acestor modele poate lua forma unor mitologii moderne - prin mit înţelegându-se o povestire simbolică prezentată ca o redare factuală a unor evenimente, indiferent de legătura dintre acea naraţiune şi realitatea experimentată de individ în viaţa de zi cu zi. Aici vom folosi termenul de mit într-un sens lărgit, de povestire care susţine o ideologie în general. Printre miturile promovate de presă se pot număra: mitul femeii puternice, mitul jurnalistului obiectiv, mitul tehnologiei sau chiar mitul democraţiei şi al economiei de piaţă care salvează omenirea, ca să amintim numai despre câteva dintre ideile dragi presei din zona capitalistă a lumii.

Cercetătorii Bird şi Dardenne (1997) fac o sinteză a lucrărilor despre mituri în mass-media. Astfel, ei remarcă: „Poveştile jurnaliştilor se leagă de cultura pentru care constituie şi o reflexie, şi o reprezentare” (Bird, Dardenne, 1997, p. 334). Mitul, spun Bird şi Dardenne, nu reflectă în mod necesar o realitate obiectivă, ci construieşte o lume a lui. Ştirile creează ordine în dezordinea care ne înconjoară şi transformă ceea ce ştim în poveste. Poveştile se încadrează într-o poveste mai mare - Bird şi Dardenne vorbesc despre un fenomen de rezonanţă - scriem şi citim aceleaşi poveşti la nesfârşit. Pentru că avem nevoie de consonanţă (Galtung şi Ruge, 1965, apud Bird şi Dardenne): evenimentele, chiar dacă sunt diferite, sunt codificate în cadre care sunt deja înţelese şi anticipate, atât de către jurnalist, cât şi de către audienţă.

Există aşadar presiuni culturale asupra jurnalistului în procesele de selecţie şi prezentare a informaţiilor. Aceste presiuni culturale nu sunt întotdeauna resimţite ca atare de jurnalist - el selectează informaţia care i se pare potrivită pentru o temă dată şi pentru nevoile de informare pe care îşi închipuie că le are publicul său. În selectarea informaţiilor, jurnalistul acţionează fără să vrea sub presiunea stereotipurilor legate de personajul / personajele şi situaţia prezentate. Informaţiile reţinute de public sunt cele pe care jurnalistul le alege conştient de limitele sale culturale şi, totodată, conştient că lumea din jurul nostru este mai interesantă decât ne lasă stereotipiile şi miturile moderne să vedem.

Alături de aceste presiuni culturale, jurnalistul suportă şi alte tipuri de presiuni în timpul procesului de selectare şi de punere în formă a informaţiilor (Coman, 1999):

• Lipsa de timp - jurnaliştii trebuie să furnizeze informaţii zilnic. Ca urmare, pe de o parte, au de respectat termene limită foarte strânse, care scurtează timpul dedicat documentării. Pe de altă parte, trebuie să selecteze permanent informaţia pertinentă din cea oferită de sursele pe care le cultivă redacţia (de la agenţii de presă la birouri de relaţii publice),

• Presiuni economice - manifestate la nivelul unui jurnalist prin:

• limitatea subiectelor care pot fi abordate, pentru că ar deranja diverşi factori din jurul sau din interiorul instituţiei de presă (pe patron, pe cumpărătorii de spaţiu publicitar),

• limitarea spaţiului editorial (spaţiu tipografic sau timpi de antenă), în favoarea publicităţii, şi

• reduceri de personal în interiorul redacţiei;

• Presiuni din partea instituţiilor politice sau sociale:

• măsuri legislative (Constituţia, Codul penal, Codul civil, legi organice),

• intervenţii ale structurilor puterii (critici exprimate în public - vezi cazul Traian Băsescu - Sorin Roşca Stănescu - declanşarea unor procese juridice),

• iniţiative ale organizaţiilor non-guvernamentale sau ale diverselor grupuri de presiune (care apără drepturile minorităţilor, de exemplu),

• presiuni din partea audienţei - tirajul unei publicaţii şi indicii de audienţă ai unei emisiuni în audiovizual. „Generalizarea sistemelor şi tehnologiilor moderne de măsurare a audienţei (îndeosebi în audiovizual) transformă publicul în <<arbitru>>, dacă nu al valorii, cel puţin al succesului de moment” (Coman, 1999, p. 195),

• presiuni din partea breslei, aşa cum sunt ele descrise, de exemplu, în diverse coduri deontologice.