Relațiile Științei Administrației cu Alte Științe

1. Ştiinţa administraţiei are un caracter interdisciplinar, deoarece această disciplină foloseşte critic date şi cunoştinţe pe care le poate oferi alte discipline ştiinţifice şi care sunt legate de fenomenul administrativ public, ce constituie obiect de cercetare pentru ştiinţa administraţiei.

Nici una din disciplinele ştiinţifice cu care se interferează ştiinţa administraţiei nu cercetează fenomenul administrativ statal în toată complexitatea sa şi nici nu-şi propune acest lucru, fiecare cercetînd numai unele aspecte ale acestui fenomen. Acest lucru demonstrează autonomia ştiinţei administraţiei în raport cu disciplinele cu care se interferează.

Ştiinţa administraţiei, cercetînd oranizarea şi funcţionarea administraţiei publice, se interferează cu ştiinţele juridice, cu sociologia, cu economia politică, cu managementul, folosind şi cunoştinţele acestora în scopul cunoaşterii şi perfecţionării administraţiei de stat, din punct de vedere organiatoric şi funcţional.

Interferenţa între ştiinţa administraţiei şi dreptul administrativ ca ramură a ştiinţei juridice este deosebit de amplă, datorită particularităţilor pe care le prezintă normele dreptului administrativ, particularităţi care derivă tocmai din specificul administraţiei publice, ca activitate şi formă de organizare. Cercetarea dreptului aplicabil organizării şi funcţionării administraţiei publice constituie un element esenţial pentru ştiinţa administraţiei.

Ştiinţa administraţiei se preocupă de dreptul aplicabil administraţiei publice, întrebîndu-se cum este elaborat acest drept, ce particularităţi prezintă el, şi ce modalităţi sunt necesare pentru aplicarea şi respectarea sa. Rezultă că unghiul de abordare a problematicii juridice legate de administraţia publică este mult mai larg în ştiinţa administraţiei decît în dreptul administrativ, care, după cum s-a putut observa, se referă numai la unele dintre aspectele problematicii juridice cu care se confruntă administraţia publică.

Dreptul administrativ, ca ramură a ştiinţei juridice îşi păstrează distinct obiectivul său de cercetare faţă de ŞA, preocupîndu-se de cercetarea normelor juridice care reglementează organizarea competenţei şi exercitarea acesteia în AP. Interferenţa dreptului administrativ cu ŞA este o necesitate a cunoaşterii ştiinţifice. Referitor la legătura dintre Drept Administrativ şi ŞA, în literatura juridică s-a formulat opinia după care ŞA formează o parte a stiinţei dreptului administrativ. Noi considerăm că raportul este tocmai invers, deoarece complexitatea administraţiei de stat, care constituie obiectul de cercetare al ŞA cuprinde şi aspectele juridice ce relevă dreptul administrativ.

2. Altfel spus, ŞA nu are în vedere ˝să se substituie˝ în vreun fel˝disciplinelor juridice˝, atunci cînd ˝cercetează toate normele juridice aplicabile AP, cu privire specială la particulrităţile pe care le prezintă aceste norme de drept şi cu privire la conţinutul reglementărilor pe care le conţin˝.

Dimpotrivă, ŞA cercetează aspecte juridice dintr-o perspectivă generală, interdisciplinară (social-politică, sociologică, economică, psihologică, tehnică etc) , care după caz , determină, însoţesc ori derivă din aspectul juridic, dar conturînd alătur de acesta, esenţa fenomenului administrativ. În acest fel, subliniază în continuare Antonie Iorgovan, ŞA ˝pregăteşte terenul˝ cercetării juridice cum, la rîndul ei, cercetarea juridică a AP contribuie la dezvoltarea şi clarificarea studiilor de ŞA.

Apare astefle evident că cele 2 ştiinţe ˝coexistă raţional˝, sunt interdependente, între ele avînd ˝loc o permanentă inversare de roluri, ele completînde-se reciproc, dar pastrînduşi fiecare propria sa fizionomie şi autonomie : Ş.Dreptului Administrativ, de ramură a ştiinţei juridice, iar ŞA, de ştiinţă socială de sinteză ce nu are ca esenţă caracter juridic˝.

Cu alte cuvinte, folosirea concluziilor ŞA de către Ş Dreptului Administr. Este unul dintre factorii care feresc teoria dreptului administrativ de formalismul juridic în sensul rău al cuvîntului. În ceea ce priveşte ŞA, legarea legarea de dreptul administrativ, una dintre ˝forţele vieţii administrative˝, uşurează introducerea principiilor ei în sfera juridică, înlesneşte transformarea regulilor elaborate de ŞA în norme de drept, ceea ce şi face ca traducerea în viaţă a acestor reguli să devină obligatorie din punct de vedere juridic pentru cei la care se referă norma de drept. Este un lucru util pentru societate, deoarece permite în majoritatea cazurilor, să se evite nepotriviri între prevederile juridice şi regulile organizării judicioase a activităţii administrative, întărind ordinea şi legalitatea în viaţa socială .

3. ŞA şi Dreptul administrativ au un obiect comun- activitatea administrativă a statului şi a colectivităţilor locale – dar metode şi principii sensibil diferite, ambele trebuie să colaboreze în studierea completă, globală, a fenomenologiei administrative.

Relaţiile dintre ŞA şi Management sunt de tipul relaţiei parte-ntreg sau gen-specie. Dacă managementul general se conturează a fi ştiinţa care se ocupă cu studierea şi descifrarea regulilor generale de conducere eficientă a unui sistem social, ŞA ne apare ca o ramură a acestuia, care are drept obiectiv studierea unui singur element al sistemului social (bineînţeles în strînsă legătură cu celelalte) şi anume AP. Această observaţie determină să remarcăm existenţa unor asemănări, dar şi a unor diferenţe între cele 2 discipline, ceea ce ne argumentează în plus afirmaţia că ştiinţa administraţiei poate fi considerată o ştiinţă autonomă.

Se apreciază că ŞA intergîndu-se în sistemul ştiinţelor politice- avînd caracter teoretico-explicativ poate fi considerată şi o disciplină praxiologică, deoarece ea urmăreşte acţiunea umană eficientă.

O legătură strînsă există între ŞA şi politologie. Aceste legături practice şi teoretice, sunt determinare de poziţia de subordonare pe care o are AP faţă de puterea politică. În acelaşi timp trebuie subliniată şi deosebirea între ele, deoarece între politologie care studiază forţele politice, instituţiile politice propriu-zise şi ŞA, care studiază structurile organizatorice şi funcţionale ale administraţiei, există o delimitare, care chiar dacă nu poate fi realizată riguros, justifică, autonomia celor 2 ştiinţe, permiţînd fiecăreia un larg cîmp de cercetare.

Între ŞA şi sociologie există, deasemenea o legătură foarte strînsă, determinată de imposibilitatea existenţei administraţiei în afara mediului social. Mediul social exercită o influenţă hotărîtoare asupra administraţiei.

Pornind tocmai de la această legătură, se pune problema necesităţii creării unei sociologii şi a unei psihologii a administraţiei, aşa cum există o sociologie urbană, o sociologie rurală sau o sociologie juridică. Pentru a cunoaşte fenomenul administrativ în profunzime, este necesar de a vedea cum mediul social reacţionează în raport cu acesta. De aceea, ŞA nu se poate lipsi de rezultatele cercetărilor ce se fac de sociologia politică, sociologia economică sau sociologia muncii.

ŞA are strînse relaţii şi cu celelate ştiinţe sociale care studiază segmente ale mecanismului administrativ prin unghiul de vedere specific lor. Astfel, amintim legăturile ŞA cu psihologia (psihologia muncii, resursele umane, ergonomie), demografia, etnologia, economia, istoria, geografia etc.