Reinventarea Guvernării

I BIROCRAŢIA

Pentru a înţelege mai bine Noul Management Public şi, implicit, Reinventarea Guvernării e necesară o scurtă incursiune în studiul birocraţiei care este fundamentul acestor concepte reformiste.

Apariţia birocraţiei în civilizaţia occidentală datează din perioada de sfârşit a Evului Mediu, atunci când domeniile regalităţii au crescut şi nu mai puteau fi administrate direct de către monarh.

Organizarea birocratică a apărut, deoarece societatea avea nevoi din ce în ce mai numeroase şi mai diverse- de la construcţia de drumuri până la servicii de sănătate, educaţie, apărare sau justiţie.

Părintele fondator, Max Weber, a dezvoltat un model ideal al acesteia care se caracterizează prin 6 trăsături esenţiale:

• ierarhia;

• continuitatea;

• impersonalitatea;

• expertiza;

• diviziunea sistematică a muncii;

• vocaţia.

II MOTIVE CARE AU DUS LA IMPLEMENTAREA UNUI NOU SISTEM ADMINISTRATIV

Modelului birocratic al lui Weber au fost aduse anumite critici care au la bază cinci mari probleme; acestea din urmă fiind şi motivele necesităţii implementării unui nou sistem administrativ.

Probleme:

• Problema legitimităţii;

• Problema interedependenţei;

• Problema performanţei;

• Presiunile economice;

• Integrarea Europeană.

Problema legitimităţii

În această privinţă există două puncte principale de vedere. Primul e explicaţia dată de Habermas care susţine că această criză a legitimităţii derivă din contradicţiile inerente capitalismului contemporan. Crizele economice sunt principala confruntare a sistemului capitalist, iar statul datorită importanţei pe care o are în economie este chemat să rezolve aceste crize.

În situaţia în care statul nu reuşeşte să găsească soluţii pentru problemele care apar, legitimitatea sa, care derivă din modul raţional de a acţiona şi din capacitatea de a rezolva problemele, este diminuată.

Al doilea punct de vedere porneşte de la premisa că sistemele politice contemporane suferă de „inguvernabilitate”; soluţia propusă pentru a ieşi din această situaţie este aplicarea unor metode de management similare cu cele aplicate în mediul privat.

Problema interdependenţei

Statele contemporane, inevitabil, sunt implicate într-o relaţie complexă cu diverse organizaţii supranaţionale( NATO, OPEC, ONU, UE).

În statele din Europa această interdependenţă e asociată cu procesul de integrare europeană şi a condus la anumite schimbări asupra sferei legale, politice, economice sau sociale( de ex. normele emise de UE trebuie respectate de statele membre, apar noi drepturi şi obligaţii pentru cetăţenii europeni, statul cedează o parte din suveranitatea sa către diferite organizaţii etc).

Din acest motiv e evident că modelul birocratic, datorită gradului de rigiditate, formalism şi tendinţei de centralizare a puterii, nu era potrivit acestui tipar de relaţii insituţionale.

Problema performanţei

E cea mai reclamată carenţă a organizării birocratice,se află într-o strânsă legătură cu problema legitimităţii şi cea a inguvernabilităţii şi, în acelaşi timp, e văzută ca o consecienţă a fenomenului de supraîncărcare a statului providenţă.

Presiunile economice

Contextul economic mondial de la sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80 a accentuat starea precară a administraţiei, statul confruntându-se cu o nouă provocare: recesiunea economică.

Măsurile luate au vizat în special reducerea cheltuielilor publice şi creşterea performanţei administrative.

Această presiune economică asupra administraţiilor poate fi considerată un factor direct,dar şi indirect al reformei. Ca efect direct, a declanşat noi schimbări privind structura administrativă, metodele manageriale- de ex. regionalizarea parţială a Spaniei, descentralizarea Franţei etc.