Mussolini și Fascismul

Fascismul , un regim bazat pe puterea personală şi violenţă a dominat italia timp de un sfert de secol influenţând totodată în sens negativ Europa. Acest regim care pretindea sau avea scopul de a instaura o ordine politică nouă a fost modelul multor dictaturi în perioada interbelică, cea mai periculoasă dintre ele fiind nazismul.

Părintele fascismului este Benito Mussolini. El s-a născut în 25 iulie 1883, la Varano dei Costa în Romagna. El a fost un elev turbulent însă capabil al Colegiului salesienilor de la Faenza apoi la şcoala din Forlimpopoli, unde după terminarea studiilor la optsprezece ani a obţinut diploma de institutor. După moartea mamei sale el a primit un post de institutor la Tolmezzo, iar după ce a obţinut o diplomă a primit funcţia de profesor de limba franceză într-o şcoală din Onegria. A fost şi un ziarist socialist la Trento însă a fost expulzat de poliţia Austriacă. După cei 3 ani pe care i-a petrecut împreună cu tatăl său la Forli a publicat câteva articole foarte bune, devenind treptat din ce în ce mai cunoscut. În 1912 el este chemat de liderii socialişti să conducă ziarul partidului Avanti. El a rămas de partea socialiştilor, însă în octombrie 1914 el se pronunţă brusc pentru “neutralitate activă” iar apoi intervenţie, fapt pentru care părăseşte conducerea ziarului Avanti, iar apoi Partidul Socialist în care s-a înscris în 1900. Această politică i-a deschis drumul spre fascism fiind un episod fundamental. Motivul pentru care Mussolini şi-a schimbat poziţia este dorinţa lui de a juca un rol personal. În 1915 se înrolează în armata însă în 1917 este grav rănit, fapt care îl determină să renunţe la armata şi să revină la Popolo d’Italia scriind articole despre tezele naţionaliste. Benito Mussolini avea o personalitate complexă, era un ziarist dotat şi era un orator excelent.

La 21 martie 1919 Mussolini a reunit câţiva arditii (asociaţie fondată la Milano în 7 ianuarie 1919 de către Mario Carli formată din soldaţii fostelor trupe de asalt) iar la 23 martie în mod oficial iau naştere “Fasciile italiene de luptă”. Fasciile se dezvoltau lent în anul 1919 având doar 17000 de membri, fiind obligate să se impună în faţa celorlalte formaţiuni tradiţionale.

După ce Orlando s-a retras de la conducerea guvernului, au fost organizate alegeri generale, acestei alegeri fiind un eşec, fasciştii obţinând doar 4795 de voturi în timp ce socialiştii au obţinut 170000 de voturi, asta în măsura în care au participat la vot doar aproximativ cincizeci la sută din alegători. În vara lui 1920 Italia se confrunta cu o problemă legată de locurile de muncă şi reconversia industriei armelor care după pierderile din război se rezolvau prea lent.

După ce Polonia a fost înfrântă, iar generalizarea revlouţiei ruse fusese stopata a urmat o severă scădere economică, aceasta ducând la creşterea şomajului. După încheierea “fazei bolşevice”, patronii încep să finanţeze mişcarea fascistă, în opinia lor fiind o protecţie împotriva comuniştilor. Acesta a fost un moment prielnic pentru fascişti care se extind în statele din câmpia Padului şi Toscana.

La scurt timp este dizolvată adunarea deputaţilor, iar la alegerile din 15 mai 1921 se observa slăbirea blocului liberal care obţin 158 de locuri. În schimb fasciştii au obţinut 32 de mandate de deputaţi printre care şi Mussolini.

Universitatea Lucian Blaga din Sibiu

Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane