Conceptul de libertati publice (intotdeauna la plural) s-a constituit tarziu, in a doua
jumatate a secolului XX, in legatura cu dezvoltarea regimurilor democratice, a spatiului
public, a interesului pentru Banul, Binele si Bunul public. Termenul se refera la un ansamblu,
iar libertatile publice presupun, dupa definitia lui Jean Morange (Libertatile publice, Editura
Rosetti, Bucuresti, 2002, traducere de Sebastian Vlad Mangrau) ,,ca statul sa recunoasca
indivizilor exercitarea unui numar determinat de activitati, la adapost de orice presiune
exterioara". Autorul francez explica elementele definitiei: ,,sunt libertati pentru ca este
permisa exercitarea lor fara constrangeri si sunt publice deoarece revine organelor statului,
titulare ale suveranitatii juridice, sa asigure realizarea conditiilor de exercitare".
Se impune o disociere intre notiunea de libertate si aceea de drepturi, desi cele doua
concepte functioneaza impreuna, in aceleasi tipuri de societate. Drepturile omului si
cetateanului, asa cum au fost ele formulate in 1789, ilustreaza relatia dintre acestea.
In ambele situatii esentiala este relatia dintre stat si cetatean. In mod evident, libertatile
publice se refera la statutul de cetatean al individului si nu la acela de supus.
Cetateanul, intr-un stat democratic (atunci cand democratia este reala si autentica) are
indatoriri asumate si libertati garantate de stat, in masura in care exercitarea acestora nu
pejudiciaza alti cetateni si care sunt egale pentru toti. Acestea sunt determinate juridic dar si
asimilate de constiinta sa civica. Aceasta constiinta este marcata de nivelul de informare al
cetateanului, de mentalitatea dominanta in societatea in care traieste si de propria capacitate
de a reflecta asupra continutului conceptului. Este foarte posibil ca numerosi cetateni
neinformati si cu mentalitate de supusi sa nu-si cunoasca drepturile si sa nu uzeze de
libertatile de care dispun, pentru simplul fapt ca nu resimt nevoia sa foloseasca aceste
libertati. Ei se situeaza astfel voluntar sau din indiferenta in afara conditiei de cetatean,
aceasta fiind insa alegerea lor, asadar o forma de libertate publica, intrucat nimic nu-i
constrange la o alta atitudine.
Intr-o societate caracterizata printr-o slaba informare a cetatenilor se manifesta un
anume paradox: libertatile publice au fost afirmate/obtinute in timp, cu costuri mari si eforturi
considerabile, dar, odata accesibile, valoarea lor in mentalul colectiv a scazut.
Libertatile publice functioneaza in cadrul unui sistem juridic bine configurat, in vreme
ce drepturile omului, afirma Jean Morange in lucrarea sa Libertatile publice, ,,presupun, mai
mult in plan filosofic, existenta unor drepturi inerente naturii umane". O activitate umana este
libera, din punct de vedere juridic, intr-o masura mai mare sau mai mica, intr-un sistem
ierarhic:
1. Activitati (acte) total interzise. In nicio tara din lume libertatea cetateanului nu merge
pana acolo incat sa nu fie total interzise: crima, violenta, furtul, distrugerea, activitatile
teroriste.
2. Activitati sau actiuni permise conditionat, cu obtinerea unei autorizatii de la
autoritatile abilitate: autorizatie pentru o manifestatie
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
