Hip-Hop-ul în Cultura Românească

Origininea hip-hop-ului

1. Muzica, arta supremă

Originile muzicii datează din paleoliticul mijlociu şi constă în lovituri între pietre, lemne sau orice alte obiecte uzuale. Au fost concepute şi imnuri de slăvire, din urlete şi dansuri.

Muzica neolitică se cânta în temple păgâne iar cea laică de către doici copiilor. Cu toate că nu există dovezi scrise, s-au găsit numeroase piei şi mai târziu pergamente desenate cu instrumentele preistorice1. Treptat, această muzică s-a dezvoltat ajungând la muzica antică puţin celebră şi cunoscută în ziua de azi.

În China antică muzica însemna cea mai de seamă artă, iar "Cartea Cântecelor" este considerată cel mai vechi document de creaţie populară chineză cuprinzând 305 povestiri în versuri, unele având semne indicatoare de ritm de pauze sau unduiri expresive.

În Palestina antică izvorul muzical cel mai important era Biblia. Muzica lor însoţea toate manifestările de cult. Producţiile lor cele mai importante ţin de partea religioasă a muzicii şi sunt psalmii. Muzica medievală a avut două forme de manifestare. Dat fiind faptul că exista o intensă viaţă religioasă muzica medievală deşi s-a dezvoltat din muzica populară a îmbrăcat formele superioare ale muzicii sacre în cadrul Bisericii romano-catolice.

În India antică caracteristica principală pentru practica muzicală indiană era legătura dintre cant, cuvânt şi gest. Mişcările capului şi ale mâinilor se alăturau muzicii astfel dezvoltându-se în mod deosebit muzica de dans "Sulu".

Muzica medievală a avut două forme de manifestare. Dat fiind faptul că exista o intensă viaţă religioasă muzica medievală deşi s-a dezvoltat din muzica populară a îmbrăcat formele superioare ale muzicii sacre în cadrul Bisericii romano-catolice.

Despre muzica europeană a evului mediu timpuriu putem vorbi cu mai multă certitudine decât despre cântările vechilor Elini. Modul de a nota muzica este acum mai exact şi evoluează treptat în direcţia scrieri actuale, ceea ce permite o desluşire destul de fidelă a textelor ajunse până la noi Se încheagă portativul nostru modern pe care iau loc, la început sub forma unor mici pătrate negre, iar cu vremea rotunjindu-se, notele semnificând înălţimi şi durate diferite, aşa cum le vedem astăzi însemnate în partituri. Un călugar benedictin, Guido d’Arezzo, care a trăit în jurul anului 1000, a jucat un rol de seama în cristalizarea acestui sistem de notaţie.

2. Apariţia muzicii Hip-Hop

Cu mai bine de un sfert de secol în urmă se năştea în S.U.A. un curent care avea să zguduie întreaga lume. Născut din revoltă, hip- hop-ul îşi are originile în muzica sclavilor de culoare, acele celebre Gospel- uri, care nu erau altceva decât suferinţele şi întristările lor exteriorizate prin muzică. Însă de la corurile Gospel şi până la primele manifestaţii stradale de hip-hop drumul a fost lung. Îmbinând Blues-ul cu Jazz- ul şi cu R&B- ul anilor ‘50, stilul s-a concretizat abia la începutul anilor ‘70².

Acest curent îşi are originea în Bronxul anilor ’70 , când cel supranumit “The Godfather of HipHop”, Arika Bambaataa Asim, lider al minoriăţii Zulu din Bronx , pune bazele unei puternice organizaţii numită Universal Zulu Nation, organizaţie care a stat la baza Hip Hop-ului. Membrii acestei organizaţii sunt unii dintre cei mai faimoşi şi legendari artişti ai genului şi amintim aici pe Biz Markie, Cold Crush Brothers, Crash Crew, DJ RedAlert, Doug E. Fresh, Funky Four + One More, GrandMaster Flash, Jazzy Jay, Just Ice, Run DMC, Soul Sonic Force, Sugar Hill Gang, UTFO.

De unde vine numele HipHop? Cand Arika Bambaataa organiza o petrecere , i se parea mai interesant ca această petrecere să aibă şi un nume. Astfel, pe flyerul unei astfel de petreceri , pe lângă locaţia la care avea să se ţină show-ul, era trecut şi un nume pentru petrecere.

Hip Hop-ul nu este doar o muzică , un gen muzical printre multe altele; Hip Hop-ul este un stil de viata şi s-a dezvoltat odată cu trecerea timpului sub forma unei culturi: Cultura Hip Hop. Această cultură are la baza ei patru elemente , patru piloni, şi anume : MC, DJ, Graffiti şi B-Boy.

B-Boy- originea B-boyingului , sau a breakdance-ului cum mai este cunoscut , nu stă în mâinile tinerilor New York-ezi ci în picioarele lui James Brown. Totul a început în anul 1969 când hitul lui Brown “Get on The Good Foot” se bucura de o foarte intensă difuzare la posturile de radio. Cunoscut pentru paşii săi de dans foarte energici, Brown îşi etala cele mai bune mişcări ale sale în timpul prestaţiilor live,în special pe melodia Get on “The Good Foot”.

Nu peste mult timp , tinerii din New York au început să îl imite pe James brown şi mişcările sale. Multi dintre ei au reuşit, şi s-a mai făcut încă un pas, ajungându-se şi la concursurile de dans de la “Harlem World”, un loc în care tinerii dansatori se puteau aduna pentru a-şi perfecţiona dansul. Paşii lui James Brown au fost doar un impuls care a făcut să apară noi mişcări.

Graffiti- New York-ul , cunoscut ca orasul în care s-a născut Hip Hop-ul, a produs şi Graffiti-ul. şi asta pare să aibă o logică perfectă având în vedere diversitatea culturală a oraşului. Imiganţi din toate părţile lumii s-au strâns de-a lungul anilor în marele oraş, sperând la o viaţă mai bună şi prosperă. Ceea ce au găsit a fost contrar aşteptărilor lor şi mulţi erau revoltaţi. Implicarea în bandele de infractori devenise un lucru obişnuit pentru satisfacerea nevoilor de zi cu zi.

O metodă prin care aceste bande îşi marcau teritoriul, zona, era să îşi scrie numele sau tagg-urile pe zidurile cartierelor respective. Acest lucru era atât o invitaţie cât şi un avertisment. Bande din Philly,Baltimore şi din alte oraşe mari au adoptat de asemenea această formă de vandalism artistic.

Scriitorul Kilian Tobin remarca în lucrarea sa “A Modern Perspective On Graffiti”, că această practică are o lungă istorie. In timpul romanilor, soldaţii scriau pe zidurile oraşelor cucerite, iar oamenii cavernelor îşi însemnau de asemenea pereţii peşterilor.

Acumulând toate aceste informaţii, realizăm că hip hop-ul nu este doar un gen muzical, este o formă de exteriorizare a grupurilor vulnerabile, o formă de autocaracterizare şi de exprimare a protestelor, puse în rime şi expuse în faţa tuturor, e adevărat, nu mereu cu un limbaj de societate înaltă, deoarece faptele asupra cărora se protesta nu se răsfrângeau decât asupra cartierelor pline de criminalitate şi nedreptăţi.

Trebuie amintit cel care, în opinia mea, a schimbat modul în care Statele Unite ale Americii şi chiar întreaga lume, vedea acest stil muzical, el este TuPac, pe numele său Tupac Amaru Shakur.

Zeul nemuritor al rap-ului de ghetou, carismatic şi periculos: Tupac Amaru Shakur a renunţat la şcoală dorind să se îmbogăţească vânzând droguri. Acuzat de hărţuire sexuală, posesie ilegală de arme şi leziuni corporale, rapperul din Oakland, California a ajuns în scurta, dar fascinanta sa carieră de mai multe ori la inchisoare. Regimul american se dezice de el: " In societatea noastră nu este loc pentru cei ca el!". Problema lor s-a rezolvat singură: 2Pac este împuşcat pe 7 septembrie 1996, în Las Vegas, iar pe 13 septembrie `96, inima a încetat să-i mai bată. Astfel, el a vazut în Hip-Hop o ieşire din sărăcie, dar a plătit cu viaţa.

Această realitate dramatică nu se regăseşte în niciun alt gen muzical, duritatea cuvintelor ce alcătuiau melodiile puteau fi verificate în realitate, cuvintele şi rimele erau scoase din dragoste pentru cartier, dar în acelaşi timp din ură pentru viaţa din cartier.