Literatură pentru copii

Deoarece trăim într-o lume în care primează banul, iar valorile morale nu mai stau la baza fiecărei familii şi, din păcate, valoarea omului se măsoară în euro, dolari, acţiuni sau număr de proprietăţi, se impune mai mult ca oricând conştientizarea tuturor factorilor responsabili de educaţia tinerei generaţii (familie, grădiniţa, şcoala, mas-media), până nu e prea târziu adevărata valoare a omului este data de cultura şi educaţia sa încă din cea mai frageda vârstă.

Daca, deja începând cu grădiniţa, se exagerează uneori, în ceea ce priveşte educaţia intelectuală transmiţând cunoştinţe excesive din punct de vedere cantitativ în domeniul matematicii, al grafismului literelor sau cifrelor, încărcând activităţile cu noţiuni greoaie sau folosind metode scolastice, nu acelaşi lucru îl putem spune despre educaţia morală prin intermediul exemplului personal sau al literaturii pentru copii.

Datorită tematicii variate acest univers se va putea constitui într-o zestre spirituală importantă, cu condiţia ca opera literară, în ansamblul ei, să răspundă sarcinilor multiple pe care le ridică educaţia estetică, intelectuală, morală, patriotică.

Se cunoaşte necesitatea educării copilului în spiritul ,, celor şapte ani de acasă ”. Această perioadă corespunde cu vârsta preşcolară, vârsta când micuţul “om” intră în contact, prin intermediul grădiniţei, cu alţi copii aproximativ de aceeaşi vârstă şi cu personalul adult al grădiniţei.

Vârsta preşcolară este vârsta cea mai favorabilă pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de comportare. Este vârsta la care apar şi se dezvoltă trăsăturile de voinţa şi caracter, la care se schiţează personalitatea viitoare a omului.

Datorita plasticităţii sistemului nervos şi a receptivităţii care caracterizează vârsta preşcolară copiii dobândesc impresii vii şi puternice despre evenimentele din jur, despre atitudinea adulţilor cu care vin în contact şi mai ales a celor mai apropiaţi cum sunt părinţii şi educatoarea. Aceste impresii pe care copiii le înregistrează şi le păstrează cu multă uşurinţă vor constitui materialul din care vor plămădi reprezentările şi sentimentele lor morale şi care vor lăsa urme pentru toată viaţa.

Părinţii pe care îi avem astăzi în grădiniţă sunt aceia care la Revoluţia din ’89 au fost ei înşişi nişte copii, şi care, unii, au înţeles greşit drepturile câştigate.

Adesea îndemnurile şi sfaturile primite de copii în grădiniţă nu au ecoul pe care ar trebui sa-l aibă acasă, în familie. Adesea părinţii tineri nu înţeleg cât de mult îl pot influenţa pe copil prin comportamentul lor. Felul în care se îmbracă şi în care vorbeşte mama cu alţi oameni sau despre alţi oameni, modul în care se bucură sau se întristează tata, atitudinea pe care o are faţă de prieteni sau duşmani, ieşirile nervoase, sau dimpotrivă, toleranţa manifestată în situaţii cheie precum şi acţiunile cele mai nesemnificative – toate au pentru copil o mare însemnătate. În preluarea comportamentului de către copil primează statutul persoanei care “oferă”. Copiii au tendinţa de a se mişca, de a vorbi, de a gesticula, de a-şi mustra sau a-şi ierta colegii exact aşa cum au văzut-o pe mama sau pe educatoarea lor.

De aceea, atât cu ocazia discuţiilor individuale cât şi la şedinţele cu părinţii am căutat să explic părinţilor cât de important este să ne comportăm ireproşabil în faţa copilului subliniind necesitatea organizării unei ambianţe potrivite în aşa fel încât tot ceea ce îl înconjoară, tot ceea ce îl solicită să fie purtător al unor mesaje pozitive contribuind astfel asupra formarii sale spirituale şi devenirii lui morale.

Din punct de vedere moral copilul apreciază cu mai multă uşurinţă şi obiectivitate conduita altora decât propria lui comportare. Înţelege mai uşor ce este “bine” şi ce este “rău” din comportarea altora decât din propriile sale fapte.

Tocmai din aceasta cauză am explicat părinţilor că sarcina noastră (comună) este să formăm la copii capacitatea de a aprecia just faptele proprii în raport cu regulile şi cerinţele morale.

În acest sens am accentuat rolul însemnat pe care îl au exemplele pozitive din viaţă şi din literatură arătate copiilor la momentul oportun.