Tipărituri în limba română din secolul al 18-lea din Moldova

Introducere

De-a lungul istoriei s-au tipărit numeroase cărți de cult și nu doar, cărți care au îmbogățit foarte mult literatura noastră românească. Din punctul de vedere al dezvoltării istorice, a culturii și literaturii noastre, bibliografia românească se împarte în trei clase de cărți:

1. Cărțile vechi de la 1507 până în 1830,

2. Cărțile moderne de la 1831 până astăzi,

3. Cărțile străine cu privire la români.

În această lucrare voi aborda subiectul tipăriturilor în limba română din Moldova, din secolul al XVIII-lea, în număr de 78, lucrări ce aparțin primei clase de cărți, cele din 1507 până în 1830, care formează bibliografia românească veche, ele având o foarte mare însemnătate pentru istoria culturii, literaturii și artei tipografice la români.

Predoslaviile

Antologhion (Iași, 1726)

Această carte a fost tipărită la Iași în limba română și slavonă, în anul 1726, de către tipograful Ieremia Simeon la cererea mitropolitului Gheorghe al IV-lea al Moldovei pentru voievodul Mihail Racoviță. Prefața debutează cu ,,Versuri la stemă”, ale căror inițiale formează numele domnitorului.

Prefața acesteia începe cu o formulă de adresare sub forma unei binecuvântări adresate voievodului. De asemenea, este structurată în trei paragrafe, dintre care primul este formulat asemenea unei rugăciuni, în timp ce în cel de-al doilea paragraf este surprinsă ideea că această tipăritură nu este rodul muncii și a priceperii mitropolitului, ci se datorează lui Dumnezeu, realizarea acesteia fiind spre slava și voia Lui: „ce au făcutu și face cu minte, știindu că nemică dintru a mia vredniciia nu facŭ, ce ori ce începŭ spre lauda lui, a lui iaste voința, și ce sfărŭșescu a lui este lucrare.[ ] Că ce bine au voitŭ de m-au făcutŭ luișŭ slujitorŭ și lucrătoriu întru a lui duhovnicească vie și m-au îndemŭnatŭ de amŭ începutŭ, și mi-au agiutatŭ de amŭ tipăritŭ aciastă sfântă carte, ce să chiemă Anthologhionŭ” . Cel de-al treilea paragraf surprinde însemnătatea titlului și anume: „Anthologhionŭ ce să tălcuiaște floarea cuvintelorŭ adevărat a neveștezitelorŭ florilorŭ vieșuitorilorŭ raiului” și totodată menirea cărții, aceea de a fi o moștenire pentru credincioși, fiii acestui neam, lăsată de către voievod, pentru care averea cea mai mare nu este aurul și argintul, ci obiceiurile cele bune.

Psaltire (Iași, 1743)

Tipăritura aceasta a fost realizată la Iași în anul 1746. De acest lucru s-a ocupat tipograful Duca Sotirovici, în timpul domniei voievodului Ioan al II-lea Mavrocordat și a mitropolitului Nichifor Peloponesianul.

Predoslavia acestei cărți începe tot cu stihuri asupra stemei, iar mai apoi este structurată în două părți principale: predoslavia către domnul Moldovei și cea către cititori. Sunt surprinse încă de la început două direcții asupra cărora tipograful vrea să atragă atenția: „Învațatura cum sa citește Psaltire” și „Orănduiala cum să cade a începe a ceti Psaltire” .

Prima parte, și anume, predoslavia către domnul Moldovei debutează cu o formulă de adresare, iar ulterior se pune accentul pe Legea iubirii, astfel tipograful reușește să evidențieze faptul că la această dragoste nemărginită se va putea ajunge abia atunci când fiecare își va da silința să își ajute aproapele la lucrurile trupești, dar mai cu seamă la cele sufletești, folosindu-și fiecare meșteșugul cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, el urmând acest crez, tipărind „cărți folositoare și de suflete mântuitoare” . Tipograful Duca aduce cartea voievodului pentru a fi vazută de el pentru prima dată, căci așa era obiceiul. În ceea ce îi privește pe cititori, acesta prezintă cartea tiparită de el ca un semn de mulțumire, pentru că deși era străin, Moldova i-a devenit patrie, astfel el a adus psalmii „fericitului Davidu” în limba moldovenească. Prefața acestei cărți se încheie cu rugămintea tipografului de a fi iertat, de se vor găsi greșeli, căci este o ființă neputincioasă în fața oamenilor și a lui Dumnezeu.

Triod (Iași, 1747)

Triodul a fost tipărit tot la Iași, de către cel care a tipărit și Psaltirea din 1743, și anume Duca Sotirovici, în timpul voievodului Grigore Ghica. Predoslavia acestei cărți începe cu șase stihuri scrise pentru voievod, ce vor fi urmate de o formulă de adresare: „Blagocestivului, pre credinciosului, pre luminatului, pre linului și de Dumnezeu încoronatu Domnu și oblăduitoriu a toată Țara Moldovii” . Această prefață este modalitatea prin care tipograful, aduce cartea ce a fost tipărită „cu cheltuială nu puțină” , pentru prima dată în fața domnului țării și mai apoi în fața și spre folosul celorlalți cititori, așa cum a procedat și cu Psaltirea în 1743.

Adunarea celor șapte Taine (Iași, 1751)

Prima parte a prefeței acestei tipărituri a fost copiată după cea a cărții Învățătura bisericească a lui Antim. Predoslavia acestei cărți cuprinde o scurtă descriere a acestei cărți: „carte care cuprinde în sine-șu cele 7 taine mari ale sfintei biserici și alte învățături trebuincioase” , necesare pentru îndestularea cunoștințelor folositoare.

A. Lucrări generale

1. BIANU, Ioan, HODOȘ, Nerva, Bibliografia Românească Veche, Tomul II, Editura Academiei Române, București, 1910

2. VICOVAN, Pr. Ioan, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Editura Trinitas, Iași, 2002

B. Site-uri

1. http://www.tipariturivechi.ro/

2. http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/B352/pdf/2

3. https://biblacad.ro/bnr/brv.php