Omul - Chipul lui Dumnezeu

Dumnezeu a creat lumea, implicit omul, din nimic, El fiind viata si izvorul oricarei existente . Pentru a cunoaste aceasta minune a crearii omului de catre Dumnezeu si inzestrarea lui cu chipul divin, trebuie mai intai sa intelegem ce este omul; insa pentru a raspunde la aceasta intrebare, dupa cum spunea si parintele Staniloae trebuie sa ne raportam la Fiinta Suprema; astfel omul, anthropos care inseamna a privi in sus, este o „sinteza a lumii spirituale si materiale, fiinta imaginata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.”

Asadar spunem ca „umanul exista ca o entitate rationala perfecta in care subzista ca un intreg trupul si sufletul”. El, omul, „este o fiinta ireductibila si incomparabila, el primeste existenta sa prin creatie, printr-o actine proprie in care Dumnezeu insusi intervine, el fiind o creatura prin vointa lui Dumnezeu. Omul nu este initial, deci, fructul unei nasteri din alte trupuri, nici un produs al evolutiei nasterii.

Prin urmare omul nu este o simpla materie caci el are suflul de viata al lui Dumnezeu, el fiind creat de El si pentru El, pentru ca Dumnezeu a creat lumea toata pentru om, ca un dar pentru acesta. Omul are o fire compusa din trup si suflet, ambele fiind create de Dumnezeu, trupul din materie neinsufletita, iar sufletul prin insufletire. Ce trebuie evidentiat este ca sulfletul si trupul, dupa cum ne invata Sfintii Parinti, exista deodata, nu unul inaintea celuilalt.

„Omul nu este un individ solitar, el ramane persoana numai in comuniune de iubire cu alta persoana. Nimeni nu devine persoana singur.” De asemenea observam si in Sfanta Scriptura ca omul nu este vazut ca o simpla creatura biologica ci este o persoana individualizata; este creat dupa chipul si asemanarea Sfintei Treimi. „Singur omul dintre cele toate pamantesti si ceresti a fost zidit dupa chipul Ziditorului, ca sa priveasca spre El si sa-L iubeasca si sa fie cunoscatorul singur Aceluia.” . Omul este considerat o coroana a creatiei, fiinta care prin structura sa ontologica depaseste celelalte creaturi. Ceea ce il diferentieaza pe om de celelalte creaturii este insasi ratiunea care reprezinta facultatea proprie fiintei umane; insa trebuie mentionat ca atat barbatul cat si femeia sunt „identici dupa natura umana si ei sunt egali din punct de vedere al insusirilor morale si al virtutilor”.

In continuare vom trata despre semnificatia chipului lui Dumnezeu cu care a fost inzestrat omul; astfel spunem ca chipul reprezinta, potrivit Revelatiei biblice, imaginea fiintei personale si de comuniune a lui Dumnezeu in om. In viziunea Sfintilor Parinti, „chipul nu este un termen de limita a umanului, o stare definitiva, deoarece firea omeneasca era destinata asemanarii, ca fruct al libertatii. Omul era in stare sa castige voluntar asemanarea dupa cum a pierdut voluntar forma originara a chipului sau.” In religia apuseana, chipul lui Dumnezeu in om, se identifica cu totalitatea virtutilor si insusirilor supranaturale de la inceput, in schimb ce teologia rasariteana, echivaleaza aceasta prin „ fixarea <<naturala>> a omului in comuniunea de viata a lui Dumnezeu.”

Acest chip il posedam in virtutea actului creatiei, si dupa cum ne spune Sf Grigore de Nyssa, omul are prin acest chip insusirile necesare de a se face asemenea lui Dumnezeu, asadar observam ca si trupul este destinat asemanarii cu divinitatea. Insa, “daca dorim sa gasim în scrierile Sfintilor Parinti o definitie clara pentru ceea ce corespunde in noi chipului lui Dumnezeu, riscam sa ne pierdem printre diverse asertiuni care, desi nu sunt contradictorii, nu pot fi aplicate nici uneia din partile fiintei umane.” Uneori, tindem sa spunem ca acest chip reprezinta unul din calitatile sufletului, facultatile de a vorbi, gandi, stapani creatia, sau ca reprezinta puterea sa de a-L cunaoste pe Creatorul sau, de a trai in comuniune cu El. Observam la Sfantul Macarie Egipteanul ca chipul lui Dumnezeu in om are o dubla referinta, “ in primul rand, libertatea formala a omului, libertatea vointei sau libertatea de a alege, care nu poate fi distrusa de pacat, iar in al doilea rand, <<chipul ceresc>>, cu alte cuvinte, conţinutul pozitiv al chipului lui Dumnezeu, cum a fost comuniunea cu Dumnezeu cu care era invesmantata fiinta umana inainte de Cadere, comuniunea cu Cuvantul si cu Duhul Sfant.”

Omul, ne spune Sfantul Grigorie Palama, a fost creat dupa “ chipul lui Dumnezeu intr-o masura mai mare decat ingerii, deoarece sufletul sau, unit cu trupul omenesc, a dobandit o putere insufletitoare cu ajutorul careia de tarie si stapaneste trupul. Ingerilor, care sunt spirite netrupesti, le lipseste acesta capacitate, desi ei suntan mai aproape de Dumnezeu prin simplitatea naturii lor spirituale.”