Morala

1. Introducere

Prima scriere a Noului Testament este Evanghelia după Matei. Este cea dintâi Evanghelie în ordine cronologică, după cum arată și tradiția bisericească. A fost scrisă în limba aramaică (limba vorbită de evrei după întoarcerea din robia babilonică) la Ierusalim, pe la anul 44, fiind adresată iudeo-creștinilor din Palestina.

Partea cea mai importantă a Evangheliei după Matei referitoare la învățătura lui Hristos se cuprinde în Predica de pe Munte.

În ultimele decenii, chimia polifenolului a cunoscut o explozie de cunoștințe, fiind antocianina una dintre cele mai studiate grupe, datorită potențialului său mare de aplicații practice în diverse domenii, contribuind în plus la obținerea unei mai bune înțelegeri a chimiei viețiide „Coarnele Hatiniene”, „care se află la două ceasuri de la Tiberiada. Acest munte, cu cele două curmături sau așezări ale sale, care se ridică la 60 de picioare deasupra văii ce le desparte, corespund foarte mult amănunțirilor istorisirii evanghelice. El se află nu departe de locul Galileii și nu prezintă nici o dificultate pentru urcarea la vârful lui, și încă fără a ajunge la vârful lui, se găsește un platouaș, care era îndemânos să se adune și să se așeze ascultătorii” .

O veche traducere spune că „Muntele Fericirilor” este numit astăzi Kurun (Karn) Hattin (Coarnele Hattinului), „situat cam la 7 km mai spre nord-vest de orașul Tiberiada, nu departe de localitatea numită astăzi Safet și de țărmul vestic al lacului Ghenizaret. Muntele are o înălțime de 560 de metri, deasupra lacului Ghenizaret și domină toată împrejurimea. Deasupra muntelui era un platou pe care s-a așezat mulțimea” .

Având în vedere faptul că Mântuitorul Hristos si-a început predica prin rostirea Fericirilor (Matei 5, 3-12), muntele Coarnele Hattinului a primit denumirea de „Muntele Fericirilor”.

Cuvântul ,,fericire” se poate traduce prin bucuros, stare de bucurie. Pentru atingerea acestei fericiri este necesar harul lui Dumnezeu, care ni se dă prin sfintele taine începând cu botezul, care ne înfiază și efortul nostru de a conlucra cu harul prin credință și faptele bune, la realizarea acestor virtuți amintite. Harul Domnului care face începutul, pe măsură ce simte silințele noastre, sporește, desăvârșește, mântuiește, fericește și îndumnezeiește pe creștini .

,,Fericit” traduce cuvântul grecesc care apare adesea în Septuaginta ca tălmăcire a cuvântului ebraic așrei. În Vechiul Testament acest cuvânt este folosit cel mai adesea în Psalmi; la Matei mai apare în 11,6; 13,16; 16, 17; 24,46. Uzul își poate avea originea în rostirea de către mai marele cultului către pelerini care urmau să suie muntele sfânt din Ierusalim .

Fericirile sunt o temă centrală a întregii învățături a lui Iisus, o quintesență a Evangheliei. Ele prezintă condițiile de intrare în împărăția lui Dumnezeu sub formă de nouă sentințe, numite ,,fericiri”, începând fiecare cu câte o virtute: smerenia, mila, curăția inimii, dreptatea, etc, care, dacă sunt realizate în viața aceasta vremelnică, aduc răsplata veșnică. Primele trei se referă la viața noastră individuală, la desăvârșirea personală, iar celelalte șase la raporturile noastre cu semenii.

,,Fericirile” sunt construcții complete și compacte. Prima și a opta fericire sunt încadrate de aceiași propoziție conclusivă: ,,căci a lor este Împarația cerurilor”. În afara acestui fapt cele două propoziții conclusive sunt cele mai lungi. Amplasând cuvântul ,,dreptate” la fericirea a patra și a opta, reușește să dea primelor opt fericiri forma a două strofe, de lungime aproximativ egală. Ultima, cea de-a noua fericire, care este mai lungă decât celelante, conține o încurajare directă la persoana a doua plural.

Cuprinzând într-o concisă definitie ce este fericirea , Sfântul Grigorie arată că ea se referă la ,,întregul tuturor celor desemnate prin numirea de bine și din care nu lipsește nimic din ceia ce se împlinește dorirea după bine” .

În cele ce urmează voi încerca să expilc cele nouă Fericiri pentru că ele sunt pietre de temelie care asigură binele vremelnic și cel veșnic al oamenilor. Explicarea Fericirilor este necesară pentru aplicarea cuprinsului lor la viața omului contemporan, spre a-i reda acestuia bucuria de a gusta pacea și fericirea adevărată.

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,1988.

2. Sfântul Grigorie de Nyssa,Opt omilii la Fericiri, în colecția „Comorile Pustiei”, Editura Anastasia, București, 1999.

3. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în PSB 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994.

4. Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, Editura Sophia, București, 2007.

5. Mihoc, Pr. Lect. Dr. Ioan, Morala Predicii de pe Munte și influența ei asupra gândirii și vieții creștine, Editura Universității ,,Lucian Blaga”, Sibiu, 2009.

6. Mircea, Pr. Dr. Ioan, Dicționar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995.