Vârsta Adolescenței

Caracteristici generale ale evoluţiei adolescentului

Unii o consideră “vârstă ingrată”, alţii, dimpotrivă, “vârsta de aur”; pentru unii ea este “vârsta crizelor, anxietăţii, nesiguranţei, insatisfacţiei”, în timp ce pentru alţii este “vârsta marilor elanuri”; este “vârsta contestaţiei, marginalităţii şi subculturii”, dar şi “vârsta integrării sociale”; este “vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar şi ca artificiu”. Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenţă derivă din complexitatea în sine a acestei etape din viaţa omului, cu o dinamică excepţională în timp, cu multideterminări şi multicondiţionări, dar şi din poziţia oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul în sistemul perioadelor evolutive ale vieţii. Locul lui în sistemul relaţiilor sociale este mai bine conturat şi precizat decât cel al puberului. Totuşi adolescentul oscilează din punct de vedere al comportamentului între copilărie şi maturitate, fiind însă întors mai mult cu faţa spre adult.

La ieşirea din copilărie şi începutul adolescenţei, ca şi în tot decursul acestei perioade, avem în faţa noastră dezvoltarea impetuoasă a unei personalităţi cu trăsături în plină formare.

Adolescenţa este o perioadă importantă a dezvoltării umane, perioadă de numeroase şi profunde schimbări biologice, fizice, psihice, morale, etc, perioadă a dezvoltării, în care dispar trăsăturile copilăriei, cedând locul unor particularităţi complexe şi foarte bogate, unor manifestări psihice individuale specifice.

Pe planul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru şi spre adoptarea unei conformaţii apropiată de cea a adultului; în schimb, în plan psihologic, transformările sunt extrem de rapide, spectaculoase şi de maximă complexitate cu salturi la nivelul unor funcţii, cu evoluţii mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltării psihice generează noi conduite şi noi modalităţi de relaţionare cu cei din jur, forme originale de înţelegere şi adaptare.

Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existenţa unor conflicte şi trăiri dramatice, cu frământări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspiraţiilor şi cu tendinţa de a evita teama faţă de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor sale de viitor. Adolescentul este un nonconformist şi un luptător activ pentru îndeplinirea dorinţelor sale, un original în adaptarea soluţiilor urmărite, în modul de a privi şi de a se adapta la lumea înconjurătoare.

Adolescenţa cuprinde trei faze:

a)Adolescenţa timpurie între 10-11/13-14 ani, perioadă a transformărilor profunde fizice şi fiziologice, a unor conturări complicate a intereselor, aptitudinilor şi concepţiei morale a copilului; această perioadă se numeşte preadolescenţa sau pubertate.

b) Adolescenţa propriu-zisă între 13-14/17-18 ani, este cea ce se caracterizează printr-o echilibrare puternică, intimă a concepţiei despre lume şi viaţă, prin clarificarea şi intensificarea elaborării idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective şi voliţionale a personalităţii.

c) Adolescenţa prelungită,18/20-25 ani cuprinde tineri angajaţi precum şi tineri ca-şi continuă studiile.

Preadolescenţa este etapa în care au loc profunde transformări. Aspectul exterior se caracterizează prin lipsa de armonie, mâinile fiind mai lungi decât trunchiul, nasul disproporţionat în raport cu faţa, întreaga conformaţie lăsând impresia unei fiinţe deşirate.

Schimbări evidente se constată şi la nivelul vieţii psihice. Actele de autoritate ale părinţilor sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernământ critic dacă nu sunt întemeiate şi necesare. Se manifestă o schimbare şi în comportamentul copilului. Acesta venind în contact cu cunoştinţe variate şi profunde şi având o gândire dezvoltată la capacitatea realului, observă insuficienţele părinteşti care până acum treceau neobservate.

La această vârstă se dezvoltă conştiinţa de sine, preadolescentul fiind animat de dorinţa de a-şi cunoaşte propriile sale posibilităţi, pentru a-şi da seama în ce măsură poate fi util celor din jur.Idealul preadolescentului este de a deveni un om util societăţii, cu o înaltă conştiinţă a datoriei.

Adolescenţa propriu zisă este o etapă mai liniştită decât perioada anterioară, tânărul adoptând o poziţie mai conştientă faţă de mediul social. Copilul se orientează mai mult către lumea externă, dar îşi îndreaptă atenţia şi către propria-i viaţă psihică.

Probleme adaptative specifice adolescenţei

Indiferent cât de critică este trecerea de pragul acestei vârste, ea presupune cu necesitate rezolvarea unor sarcini adaptative - “probleme de dezvoltare”, care fac posibilă apariţia nu doar biologică ci şi psihologică a viitorului adult:

• Dobândirea independenţei faţă de părinţi

• Adaptarea la propria maturizare sexuală

• Stabilirea unor relaţii de cooperare şi de lucru cu alte persoane, fără însă a fi dominat de acestea

• Decizia şi pregătirea pentru o anumită vocaţie

• Dezvoltarea unei filosofii de viaţă, a unor credinţe morale şi standarde morale; această filosofie de viaţă va da ordine şi consistenţă deciziilor multiple şi acţiunilor pe care individul le are de realizat într-o lume diversă şi în schimbare

• Dobândirea unui sentiment al identităţii

Dezvoltarea biologică

În această etapă are loc procesul de trecere spre organismul adult. Unele măsurători pun în evidenţă faptul că între 14 şi 20 de ani creierul atinge aproximativ greutatea maximă şi se apropie de finalizare osificarea diferitelor părţi ale craniului. Procesul de osificare al scheletului se realizează însă progresiv, încheindu-se între 20 şi 25 de ani. Concomitent, se dezvoltă volumul muşchilor şi se măreşte forţa musculară. La începutul perioadei adolescenţei se înregistrează o dezvoltare mai intensă la nivelul muşchilor mari, iar apoi procesul se extinde şi la nivelul muşchilor mici, ceea ce influenţează perfecţionarea şi coordonarea mişcărilor fine. Pe la mijlocul perioadei, se constată şi o stabilizare relativă a creşterii adolescenţilor în înălţime şi greutate. Corpul câştigă în înălţime între 20 – 30cm, iar în greutate câte 4 – 5kg anual. Creşterea în talie şi greutate dă corpului proporţia, vigoarea, graţia şi frumuseţea care îl caracterizează pe adolescent. Maturizarea treptată a aparatului circulator asigură o funcţionare normală a inimii. Ca urmare a creşterii suprafeţei plămânilor, volumul de aer introdus prin inspiraţie este mai mare.