Strategia Didactică

Strategia didactică- 4 ore

1. Definire şi caracterizare a strategiei și tacticii didactice

2. Tipologia strategiei didactice. Structura strategiei didactice

3.Conceptele de: tehnologie, , metodologie, metodă, procedeu,.Caracteristici ale metodelor de învăţămînt.

4.Taxonomia metodelor didactice.

5.Prezentarea analitică a metodelor de învăţămînt.

6. Mijloacele didactice

Obiectivele temei – după parcurgerea temei veţi fi capabili:

1. să definiţi în manieră corectă conceptele de: strategie şi tactică didactică;

2. să prezentaţi rolul şi caracteristicile strategiei didactice, în cadrul procesului de învăţământ;

3. să motivaţi tipologia strategiei didactice pornind de la principalele c riterii de clasificare;

4. să prezentaţi relaţiile ce se stabilesc între diversele elemente componente ale strategiei didactice;

5. să construiţi o strategie didactică adecvată unei situaţii educaţionale concrete.

Bibliografie :

1. Cerghit, I. (coord); Curs de pedagogie; ed. Univesităţii Bucureşti; 1988;

2. Cerghit, I. (coord.); Prelegeri de pedagogie; ed. Polirom; Iaşi; 2001

3. Cucoş, C. – Pedagogie, ediţia a II-a – ed. Polirom; Iaşi; 2006;

6. Jinga,I., Istrate, E. – Manual de pedagogie – ed. All; Buc., 2001;

7. Păun, E., Potolea, D., – Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative – ed. Polirom, Iaşi, 2002;

8. Surdu, E.; Prelegeri de pedagogie generală; ed. EDP; Bucureşti; 1995.

1. Definire şi caracterizare a strategiei și tacticii didactice

Folosit pentru prima dată în arealul militar, conceptul de „strategie” a fost ulterior preluat şi în alte domenii de cunoaştere (politică, economie, educaţie, management etc), păstrându-şi sensul iniţial de construcţie pragmatic – intuitivă generală în desfăşurarea unei activităţi sau proces, concepută în vederea îndeplinirii scopului final.Indiferent de arealul de cunoaştere în care a fost folosit,termenul de strategie a subordonat, întotdeauna, termenul de „tactică”, termen folosit cu sensul de: modalitate de îmbinare a

metodelor şi mijloacelor necesare pentru realizarea obiectivului unei acţiunii anume. Deci, tactica reprezintă latura acţională a strategiei. Tactica şi toate elementele sale componente sunt subordonate

strategiei. Trebuie, însă, subliniat faptul că strategia nu este o simplă sumă de tactici, ci un ansamblu coerent şi funcţional de tactici, care se corelează în permanenţă pentru realizarea scopului. Prin urmare,

strategia este un sistem de tactici. La baza oricărei strategii stă o anumită logică şi o anumită linie generală de gândire, concepere. „Sensul general acordat strategiei în educaţie este acela de modalitate generală de concepere în viziune sistemică, pe termen lung, mediu şi scurt a proceselor educaţionale” (Ionescu, M., 2003,p.147). Prin urmare termenul de strategie în educaţie este operant la trei niveluri:

- macro: unde se vorbeşte de strategie educaţională, termen ce vizează sistemul de învăţământ;

- intermediar: unde se poate vorbi de strategie instructi veducativă, termen ce consideră procesul de învăţământ în ansamblul său, având ca scop final idealul educaţional aflat în vigoare;

- micro: unde putem vorbi de strategie didactică, termen ce consideră procesul de învăţământ desfăşurat efectiv între cadrul didactic şi educabili săi, la nivelul unei discipline sau chiar al unei lecţii, considerând ca scop final obiectivele cadru şi de referinţă.

Datorită acestor consideraţii, termenul de tactică este aproape nefolosit în arealul educaţional. Această situaţie este total nejustificată şi, prin urmare, trebuie lămurită.Dacă la primele două niveluri putem tolera neutilzarea termenului de tactică, datorită caracterului foarte general al abordărilor şi absenţei manifestării unei laturi acţionale fără a interfera cu ultimul nivel sau a devia în chestiuni strict manageriale,la ultimul nivel, cel microeducaţional, suntem convinşi că se impune folosirea termenului de tactică, aspectul acţional fiind dominant.Considerând nivelul microeducaţional şi mai cu seamă cel al lecţiei, trebuie specificat faptul că nu putem identifica termenul de strategie didactică, în sensul folosit mai sus, cu cel de tactică.

În opinia noastră, în cadrul unei lecţii avem de a face cu o strategie didactică ce se prezintă ca o linie generală de gândire, având ca scop final obiectivele de referinţă ale respectivei activităţi şi concretizându-se în mai multe elemente acţionale ce vizează realizarea obiectivelor operaţionale ale lecţiei, abordate prin diverse tactici educaţionale. Prin urmare, tactica didactică reprezintă modalitatea de îmbinare a metodelor, mijloacelor didactice, formelor de organizare a clasei şi a tipului de învăţare solicitat educabilului în

virtutea îndeplinirii unui obiectiv operaţional al unei anumite lecţii. Deci, pentru fiecare obiectiv operaţional putem concepe şi urma o anumită tactică didactică.

Prin urmare, strategia didactică poate fi definită ca ansamblul metodelor educaţionale, mijloacelor didactice, formelor de organizare a clasei şi experienţelor de învăţare propuse educabililor în vederea îndeplinirii obiectivelor cadru şi de referinţă ale procesului instructiv-educativ.

Structura internă a strategiei didactice şi subordonareaacesteia finalităţilor educaţionale, determină atât ei cât şi tacticilor didactice componente anumite dimensiuni:

1. dimensiunea epistemică: strategia fiind un construct teoretic coexistent anumitor reguli epistemice;

2. dimensiunea pragmatică: strategia şi tacticile componente eitrebuiesc construite în deplină rezonanţă cu particularităţile situaţiei didactice concrete ce urmează a fi abordată;

3. dimensiunea operaţională: strategia se va concretiza în mai multe acţiunii şi operaţii concrete, aferente obiectivelor operaţionale şi abordate prin tactici didactice special construite;

4. dimensiunea metodologică: strategia cuprinde un ansamblu de metode şi procedee didactice (adap. Cucoş, C., 2002, p.282);

5. dimensiunea structurală: strategia didactică este compusă din următoarele elemente: metode şi procedee didactice, mijloace educaţionale, forme de organizare a clasei de elevi şi experienţe de învăţare solicitate educabilului.

Pentru o mai bună înţelegere a conceptului de strategie didactică vom inventaria, în cele ce urmează principalele sale caracteristici:

- caracterul general al strategiei didactice este generat de nevoia de adaptare permanentă a conţinutului învăţământului la situaţia concretă de învăţare şi la educabilii cu care se lucrează, prin raportare

constantă la finalităţile instructiv – educativ;

- caracterul normativ al strategiei este dat de faptul că deşi imprimă o anumită linie general – valabilă în conceperea şi organizarea situaţie de instruire, aceasta este întotdeauna flexibilă şi ajustabilă din mers, lăsând spaţiu creativităţii educatorului şi primind chiar amprenta stilului său didactic;

- caracterul sistemic al strategiei este dat de ansamblul tacticilor componente care se află în interacţiune şi interdependenţă, comportându-se ca elementele unui veritabil sistem didactic. Chiar şiîn cadrul unei lecţii, strategia didactică vizează procesul instruirii în ansamblul său, nu o singură secvenţă de instruire, o asemenea unitate instructiv – educativă este abordată de o tactică didactică.

- aşa cum am prezentat şi mai sus, strategia didactică nu se identifică cu lecţia, întrucât ea poate fi valorificată şi în afara acesteia, precum şi la un nivel imediat superior, cel al ansamblurilor de lecţii, de pildă;

- strategia didactică are un caracter probabilistic, ea nu poate garanta reuşita, întrucât în realizarea procesului didactic intervin numeroase variabile şi subvariabile neprevăzute, care pot influenţa reuşita strategiei.

O strategie este adecvată într-un anumit context educaţional,determinat de anumite variabile pedagogice şi psihologice. Datorită acestui fapt, în elaborarea strategiilor didactice, demersul constructiv impune respectarea anumitor criterii. Aceste criterii vor da ulterior măsura eficienţei respectivei strategii. Sintetizând putem enumera următoarele criterii (Ionescu, M.; 1997, 2000):

* concepţia pedagogică: prezintă două dimensiuni, cea generală a perioadei istorice respective, dată de orientările epistemice „la modă” la un moment dat şi cea individuală, a cadrului didactic, construită pe baza ansamblului experienţelor didactice anterioare ale acestuia.