Practica pedagogica demonstreaza ca in domeniul instructiei si educatiei, strategiile didactice identice genereaza rezultate diferite, in functie de caracteristicile individuale si de varsta ale educatilor, nivelul intelectual , structura aptitudinala, optiunile profesionale, atitudinile si convingerile proprii, determinand o receptare si o prelucrare diferentiata a mesajelor transmise. Pentru o actiune eficienta, orice educator trebuie sa renunte la tipare unice si la prejudecati si sa-si directioneze actiunea bazandu-se pe cunoasterea capacitatilor, intereselor si atitudinilor elevilor, pe cunoasterea capacitatilor, intereselor si atitudinilor elevilor, pe cunoasterea reprezentarilor si sentimentelor acestora la varste diferite, folosind mijloace eficiente de influenta si formare.
James R. Okey considera ca fiecare profesor trebuie sa-si puna cateva intrebari importante:
a) cum poate sa dobandeasca cunostintele despre capacitatile fiecarui elev;
b) care sunt cunostintele de acest fel de care are nevoie;
c) ce fel de decizii cu privire la procesul instructiv poate lua daca dispune de asemenea cunostinte.
Cunoasterea elevului trebuie sa se realizeze urmarindu-se atat evolutia sa in timp, cat si nivelul de reprezentare a caracteristicilor sale la un moment dat. In primul caz organizarea investigatiei se va realiza folosindu-se metoda longitudinala (investigatia retrospectiva), in cel de-al doilea caz - metoda transversala (cunoasterea structurii psihologice).
Inainte de prezentarea unor metode specifice de cunoastere tin sa amintesc ca psihologia este o stiinta probabilistica, de aceea diagnosticul nu va fi definitiv, ci doar un pronostic care va trebui elaborat pe termen scurt, pentru a evita erorile predicitve datorate evolutiei in timp a subiectilor.
Metodele de cunoastere se impart in:
- metode clinice (observatia, convorbirea, metoda biografica);
- metode psihometrice sau experimentale (experimentul, testul, chestionarul).
Diferenta dintre cele doua metode apare in functie de scopul urmarit, de gradul de precizie si obiectivitatea in cunoastere.
1. Metoda observatiei consta in urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unei persoane cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice.
Observatiile pot fi spontane prin sesizarea calitatii prestatiilor, greselilor celor mai frecvente manifestari de indisciplina sau neatentie si sistematice urmarindu-se identificarea fiecarei surse de eroare.
Obsevatia sistematica debuteaza cu stabilirea scopului, se face in conditii cat mai vartiate si se noteaza cat mai exact faptele pentru a putea fi separate in interpretari corecte.
Observatia nu se incheie dupa inregistrarea datelor, ci continua cu interpretarea acestora pentru a diferentia aspectele caracteristice de cele aparente, neesentiale. Interpretarea corecta se va putea realiza numai prin raportarea unei conduite la ansamblul informatiilor consemnate. Pentru usurarea interpretarii se poate apela la tabele de analiza a comportamentului.
In interpretarea observatiilor trebuie sa se tina seama de situatie, de atitudinile subiectului, pentru a nu scapa motivatia actelor de conduita. Pentru clarificare, informatii utile aduce convorbirea.
Activitate: Observati sistematic un comportament in clasa (de exemplu, felul in care predau diferiti profesori). Construiti-va pentru aceasta o foaie de observatie care sa se refere la comportamente verbale, dar si la nonverbale (gesturi, mimica, postura)
2. Convorbirea este conversatia intre doua persoane, desfasurata dupa anumite reguli metodologice, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la o persoana, in legatura cu o tema fixata anterior.
Convorbirea este premeditata, are scop, vizeaza obiective psihologice, respecta anumite reguli. Ea poate fi libera (fara o formulare anterioara a intrebarilor ) sau standardizata (intrebarile sunt fixate dinainte si nu poot fi modificate in timpul conversatiei).
Pentru a asigura veridicitatea si autenticitatea datelor obtinute trebuie sa tinem seama de urmatoarele aspecte:
- castigarea increderii elevilor
- mentinerea permanenta a interesului in timpul convorbirii
- sa existe preocupare pentru stabilirea sinceritatii raspunsurilor
- observare atitudinilor si expresiilor subiectului pe timpul convorbirii
- evitatrea unor intrebari sugestive
- sa se mentina un climat destins, de incredere reciproca pentru a evita instalarea emotivitatii
- inregistrarea convorbirii se va face cu multa discretie.
3. Experimentul presupune posibilitatea de a provoca, de a produce, in conditii dinainte stabilite, fenomenul pe care vrem sa-l studiem. Experimentul reprezinta provocarea unui fenomen psihic in conditii bine determinate cu scopul de a gasi sau verifica niste ipoteze.
Forme de experimente:
a) experimentul de laborator presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obisnuita de viata si activitate si introducerea intr-o ambianta artificiala anume creata( camere special amenajate, aparatura de laborator, conditii si programe de desfasurare a experimentelor bine determinate, deseori obligatorii).
b) experimentul natural presupune aplicarea probei sau a sarcinii declansatoare intr-un cadru obisnuit, familiar de existenta si activitate a individului.
c) experimentul psiho-pedagogic poate fi de doua feluri: constatativ
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
