“În lumea de astăzi, plină de ziare de scandal de duzină şi de manipulare prin imagini, fotojurnaliştii sunt cei care trebuie să spună adevărul. Un fotojurnalist este într-o continuă vânătoare de imagini, care spun care sunt luptele şi realizările de zi cu zi ale comunităţii în care acesta trăieşte” [ ].
Consider că exactitatea e cea care trebuie să primeze într-o fotografie, reprezentarea adevărului e mult mai importantă decât impresia artistică, degeaba o fotografie e spectaculoasă dacă nu e o prezentare fidelă a realităţii, dacă trunchiază adevărul.
O fotografie, mai ales una care o să apară în ziare sau în materiale informative trebuie să surprindă adevărul exact, cititorul trebuie să vadă exact ceea ce ai văzut tu, pentru ca apoi să-şi poată forma o părere.
Un bun fotograf nu ar trebui să surprindă cadre care să susţină un anumit punct de vedere, care să ilustreze opinia lui, ci să fotografieze realitatea, fie că e sau nu de acord cu ea.
O fotografie dintr-un fotoreportaj va fi apreciată mai mult, va părea reuşită, dacă reuşeşte să transmită atmosfera de la faţa locului şi să-l facă pe cititor să simtă că a fost acolo, să ofere cât mai multe detalii clare despre o anumit eveniment, loc sau persoană.
Fotograful nu trebuie să plece din redacţie cu ideea: mă duc să fac nişte fotografii frumoase, care să-i impresioneze pe cititorii mei, ci ar trebui să se gândească că merge la faţa locului pentru a arăta şi celor care nu au putut ajunge ce se întâmplă acolo.
În ghidul “Cele mai Bune Practici în Meseria de Fotojurnalist Independent” publicat pe site-ul fotojurnalism.ro se spune: “Căutaţi fotografii care spun povestea pe care o vedeti, nu doar ceea ce ati fost angajaţi (se aşteaptă de la dvs.) să redaţi”.
Tot aici ni se arată că: “A face fotografii înseamnă mult mai mult decât distante focale şi viteza de expunere. Imprimarea fotografiilor înseamnă mult mai mult decât temperaturile substanţelor chimice şi gradele de contrast. Publicarea fotografiilor înseamnă mult mai mult decât decupaj şi luarea unor decizii privind dimensiunile. Un fotojurnalist trebuie să ştie întotdeauna faptul că aspectele tehnice ale procesului fotografic nu constituie o problemă de ordin primar”.
Tehnologiile moderne permit falsificarea conţinutului fotografiilor, iar modificările făcute sunt insesizabile.
Cititorii însă, nu vor wallpapere pentru desktop, pentru asta există sute de site-uri cu peisaje lucrate în Photoshop, vor realitate, chiar dacă uneori nu e aşa cum ar dori ei să fie.
”Exactitatea ar trebui să fie principiul care ghidează profesia fotojurnaliştilor; astfel, ar fi neprofesional să se altereze conţinutul unei fotografii pentru a înşela publicul oferind o perspectivă greşită asupra informaţiei. Reprezentarea cât mai corectă a realităţii trebuie să fie baza eticii în fotojurnalism, iar acest crez ar trebui sa constituie criteriul de apreciere în prelucrarea imaginilor. Mai mult decât atât, denaturarea conţinutului unei fotografii de presă reprezintă o încălcare a standardelor morale’’ [ ]
Mai bine să le spui adevărul, decât să-i minţi “frumos”.
Cred că pozele frumoase, artistice, care distorsionează (în orice fel) realitatea duc la pierderea credibilităţii. Dacă un fotojurnalist e trimis la evenimente şi face poze reuşite, spectaculoase, dar care nu prezintă 100% situaţia reală, cu timpul îşi va pierde credibilitatea şi implicit cititorii.
De exemplu, dacă în calitate de fotoreporter participi la un protest al profesorilor din România şi surprinzi o fotografie cu o profesoară de la ţară, îmbrăcată modest, nearanjată nu trebuie să publici doar poza cu ea şi să concluzionezi: “profesorii au salarii mici şi uitaţi cum au ajuns să arate”. Poate restul profesorilor de la protest erau îmbrăcaţi elegant, aranjaţi şi tu, ca fotoreporter dacă ai publicat doar poza profesoarei ai trunchiat realitatea şi ai condus cititorii spre o concluzie greşită. Poţi eventual publica două fotografii: una cu profesoara de la ţară şi una cu cei eleganţi prin care să sugerezi că la protest au participat şi profesori cu venituri modeste din mediul rural, dar şi colegi de-ai lor din capitală, care o duc mai bine decât cei din provincie.
În codul etic al fotografilor de presă ni se spune că: “tu, ca fotoreporter nu poţi manipula şi schimba radical anumite convingeri publice ».
Trebuie să prezinţi totul onest şi să fii obiectiv. Cred că cele mai bune fotografii sunt cele din care îţi dai seama ce s-a întâmplat fără să mai citeşti textul, fotografii care vorbesc de la sine.
În majoritatea ziarelor din România apar fotografii banale care însoţesc textul, care daca ar fi privite separat nu ar reprezenta nimic. Mai bine să surprinzi mai puţin şi să fie mai exact, decât să surprinzi tot, să pară spectaculos şi să fie prost realizat.
Argumente contra
„Nu publica o fotografie dacă cei care întorc capul sunt mai mulţi decât cei care suportă să o privească. Dacă oamenii sunt dezgustaţi de fotografie, s-ar putea să nu-i aprofundeze mesajul” Paul Martin Lester – „Photojournalism - An Ethical Approach”.
Universitatea Bucureşti
Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele comunicării
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
