Marketing social politic

Desi pretul este vazut, cel mai adesea, in marketingul clasic, drept o suma de bani care trebuie platita pentru a achizitiona un produs, generalizand sensul acestei notiuni se poate spune ca pretul nu este altceva decat contraprestatia beneficiarului pentru achizitionarea unei promisiuni. Intr-adevar, aceasta contraprestatie imbraca, cel mai adesea, forma baneasca, dar acest lucru nu este neaparat necesar.

In privinta marketingului social, pretul practicat de catre organizatiile sociale reprezinta contraprestatia efectuata de catre beneficiarul acestor activitati. Aceasta contraprestatie constituie echivalentul ideilor, serviciilor si bunurilor oferite si poate imbraca forma monetara sau nemonetara.

Sunt patru categorii de contraprestatii pe care le pot solicita organizatiile sociale, tinand cont de natura (directa sau indirecta) a acestor contraprestatii si de caracterul lor monetar sau nemonetar:

- contraprestatii directe pentru acoperirea unor costuri: de exemplu, taxele practicate in invatamantul superior privat;

- contraprestatii directe imateriale: de exemplu, multumirile (recunostinta) adresate de catre o persoana cu handicap locomotor unei organizatii caritabile care i-a facilitat obtinerea unui carucior;

- contraprestatii indirecte pentru acoperirea unor costuri: de exemplu, partea din taxele si impozitele platite la bugetul statului destinata acoperirii unor cheltuieli legate de sanatate, cultura, invatamant, siguranta publica etc.;

- contraprestatii indirecte imateriale: de exemplu, pentru o organizatie ecologista, satisfactia generata de formarea unei constiinte ecologice in randurile populatiei.

Inainte de fixarea pretului pentru produsele sau serviciile sale, organizatia sociala trebuie sa decida asupra a ce urmareste sa obtina prin pret. Ea poate sa aleaga dintre urmatoarele obiective de pret:

1 obtinerea de surplus (eficientizarea activitatii organizatiei): totalul veniturilor sa depaseasca totalul costurilor;