Managementul proiectelor

Metoda Gantt

Metoda Gantt a fost descoperită în anul 1917 de către Henry Gantt, inginer și sociolog de origine americană, supranumit şi părintele planificării şi a tehnicilor de control. Acesta a studiat ordinea operaţiilor în muncă şi a elaborat diagramă Gantt, ca mijloc pentru programarea muncii. La acea vreme, managerii proiectelor militare desenau schemele cu mâna pentru a face cunoscute sarcinile care trebuie îndeplinite la anumite termene. Metoda Gantt a apărut ca o tehnică revoluționară la acel moment, autorul ei fiind premiat pentru contribuțiile aduse în domeniul managementului.

Diagrama urmărește etapele desfășurării unui proiect în funcție de durata acestora. Aceasta ilustrează grafic un program de activitate care ajută la planificarea, coordonarea și monitorizarea unor sarcini specifice unui proiect. Are forma unei matrici, cu două axe: una orizontală care indică perioada de timp necesară fiecărei activități (cu datele de începere și de finalizare ale sarcinii), și alta verticală, care indică sarcinile ce trebuie îndeplinite. Poate fi realizată pe o foaie de hartie, într-un program din pachetul Microsoft Office (Excel/Word) sau într-un program specific managementului de proiect, precum Microsoft Project. Diagrama Gantt mai are de asemenea o zonă grafică care conține bare orizontale pentru fiecare sarcină ce conectează simbolurile, perioadelor de start și de încheiere.

O diagramă GANTT mai include repere, anume puncte de verificare importante sau obiective intermediare pentru un proiect, resurse, utile pentru proiectele de echipă, deoarece includ o coloană adițională în care este menționat responsabilul pentru o anumită sarcină, precum si resursele alocate acelei sarcini, status, prin care progresul proiectului se completează proporțional cu cantitatea de muncă depusă și rezultatele obținute în raport cu trecerea timpului alocat sarcinii respective, dar și dependințe, anume se menționează de care activități depinde o anumită activitate din cadrul proiectului, contribuind la programarea acelor sarcini de a căror finalizare depinde realizarea altora.

Etapele de parcurs recomandate în construirea acestei diagrame sunt: definirea activităţilor necesare pentru implementarea proiectului, estimarea duratei fiecărei activităţi, ordonarea activităţilor într-o succesiune logică, marcarea grafică a succesiunii activităţilor cu ajutorul unor linii orizontale.

Avantajele acestei metode este că poate fi ușor de construit, este recomandată activităților cu durată de timp ușor de estimat și poate cuprinde între 15 și 20 de sarcini într-o singură pagină. Printre dezavantaje se numără faptul că nu poate fi exprimată munca alocată sau dificultățile întâlnite - orice sarcină a unui proiect fiind mult mai complexă decât o reprezentare într-o diagramă, și că pot fi semnalate doar întârzierile, amânările sau depășirea termenelor limită.

Diagrama Gantt reprezintă un instrument foarte important de vizualizare, ce ilustrează secvenţa şi durata tuturor sarcinilor într-un proiect, în timp devenind un format standard pentru planificarea şi revizuirea activităţilor necesare pentru realizarea proiectelor.

Este important de reținut că diagrama Gantt nu este un grafic de reţea pentru ca nu arată interdependenţa, anume legăturile dintre activităţi, ceea ce este esenţial pentru întelegerea şi urmărirea proiectului. Această interdependenţă poate fi observată în diagramele PERT sau CPM.

BONGHEZ, Simona, Managementul proiectelor. Adevăr sau provocare, București, Ed. Universul Juridic, 2013.

MCCOLLUM, James, Management de proiect - o abordare practică, București, Editura

Universitară, 2005.

VICTOR, Radu, Managementul proiectelor, București, Editura Universitară, 2008.