Structuri de Date

Evolutia tehnicilor de programare determina realizarea unor produse program caracterizate prin complexitate ridicata si prin consumuri de resurse reduse.

Activitatea programului devine, odata cu eliminarile restrictiilor impuse de sistemele de calcul, o activitate de alocare si nivelare a resurselor software.

Dintr-o multitudine de limbaje, medii de programare si biblioteci de programe trebuie alese si asamblate acele componente care conduc la produse program performante. Pentru efectuarea unei alegeri corespunzatoare, resursele trebuie cunoscute in cele mai mici detalii.

Intr-un context mai larg, structurile de date se constituie ca resurse la dispozitia programatorilor, care prin diversitate influenteaza hotarator calitatea programelor. Diferenta dintre o aplicatie, care este conceputa pentru a nu utiliza fisiere, si aceeasi aplicatie, care utilizeaza fisiere, se reflecta la nivelul costurilor prin castig sau pierdere, dupa cum solutia aleasa este sau nu adecvata.

Rezolvarea unei probleme incepe cu definirea structurilor de date, continua cu utilizarea acestora si se incheie cu stocarea rezultatelor prelucrarii, tot sub forma unor structuri de date.

Studierea structurilor de date revine la clasificarea datelor, a operatiilor posibile cu fiecare tip de date, in asa fel incat realizarea si dezvoltarea programelor sa devina avantajoasa atat pentru programator cat si pentru utilizator.

Exista doua modalitati distincte de a analiza structurile de date:

- abordarea logica, filozofia de realizare, formalizare si de transformare;

- construirea efectiva a structurilor, utilizand resursa memorie calculator impreuna cu algoritmii de incarcare si de adresare.

Fiecarui tip de date si mod de structura ii corespund anumite situatii in care utilizarea conduce la timp de acces la informatie si la necesar de memorie, reduse. Astfel, apar operatii de prelucrare suplimentare, precum conversii, citiri si scrieri care micsoreaza viteza de obtinere a rezultatelor, conducand la cresterea costului prelucrarii.

Limbajele de programare, in marea lor diversitate, se aseamana prin tipurile de date pe care programatorii le utilizeaza. Trecerea de la un limbaj la altul in conditiile cunoasterii caracteristicilor generale ale structurilor de date devine posibila, iar efortul cerut este minim. Intr-o acceptiune mai restransa structurile de date iau in considerare operanzii. Astfel, operanzii sunt constante, variabile simple, masive, structuri de tip articol, fisierele precum si structurile de date care se construiesc dinamic ca de exemplu, listele si arborii.

Dezvoltarile teoretice au menirea de a oferi modele pentru fiecare