Organizațiile internaționale - geografia resurselor

Organizatiile internationale reprezinta un cadru deosebit de important al cooperarii intre state in variate domenii si constituie un fenomen relativ nou in procesul de dezvoltare a relatiilor internationale.

Scurt istoric:

Primele organizatii internationale au fost constituite in domenii limitate ale vietii internationale,in secolul al XIX-lea si anume Uniunea Telegrafica Internationala(1865) si Uniunea Postala Universala(1874) ca urmare a dezvoltarii mjloacelor de comunicatie si comertului international. Pe masura ce s-au dezvoltat raporturile interstatale, in mai multe domenii ale vietii internationale cum ar fi: educatia, transporturile aeriene si maritime. Au aparut alte organizatii internationale care dupa infiintarea Organizatia Natiunilor Unite au devenit institutii specializate ale acestei organizatii.

Initial, cadrul de intrunire a statelor la reprerentat conferintele si congresele periodice fara o structura organizatorica clar delimitata. Treptat aceste cadre de reuniune s-au institutionalizat in forme permanente de cooperare interstatala, prezentat o structura de organizare identica cu cea a organizatiilor actuale.

Caracteristicile organizatiilor internationale:

Sunt fondate de catre state si functioneaza prin vointa acestora. Sunt subiecte de drept international, insemnand ca au o personalitate juridica (interna si internationala), distincta de cea a statelor membre. Organizatiile internationale sunt subiecte derivate, intrucat sunt create de catre state iar capacitatea lor este limitata prin actul constitutiv, la obiectul si scopul pentru care au fost infiintate.

Actul constitutiv al organizatiei trebuie sa reflecte acordul de vointa al statelor membre fondatoare. Acest acord imbraca forma unui tratat care in majoritatea cazurilor este un tratat multilateral. Tratatul de constituire contine angajamente mutuale si impune statelor o anumita cooperare in cadrul organizatiei si cu organizatia insasi. Prin tratatele constitutive se creeaza drepturi si obligatii reciproce, opozabile tuturor membrilor.

Asocierea statelor in organizatii internationale presupune urmarirea unor obiective si scopuri comune. Organizatia internationala trebuie sa aiba o structura institutionala proprie care trebuie sa dispuna de un numar de organe, cu functionare periodica sau permanenta, prin intermediul carora sa isi poata desfasura activitatea, conform statului. asocierea dintre statele membre trebuie sa se stabileasca si sa se desfasoare in baza normelor de drept international.

Structura organizatiilor internationale:

1. Un organ plenar sau o adunare plenara, ca organ suprem al organizatiei, in care sunt reprezentate toate statele membre, prin delegati ai parlamentelor nationale.

2. Un organ cu compunere restransa, ca entitate executiva, format din reprezentanti ai guvernelor nationale.

3. Un secretariat avand sarcini executorii si administrative.

Organizatia Natiunilor Unite ( ONU)

In 1945, reprezentantii a 50 de tari s-au intalnit la San Francisco pentru a elabora Carta Natiunilor Unite. Delegatii au deliberat pe baza propunerilor elaborate de reprezentantii Chinei, Uniunii Sovietice, Marii Britanii si Statelor Unite ale Americii la Dumbarton Oaks(SUA) in perioada august – octombrie 1944.

Carta prezinta drepturile si obligatiile statelor membre si stabileste organele principale si procedurile ONU.

Carta ONU a fost semnata la 26 iunie 1945 de reprezentantii celor 50 de tari.

Sediul principal al ONU se afla la New York (United Nations Headquarters). Alte doua sedii majore se afla la Geneva (United Nations Office at Geneva), in cladirea fostei Societati a Natiunilor (Palais des Nations) si la Viena (United Nations Office at Vienna), in cadrul Vienna International Centre.

Obiective:

-sa mentina pacea si securitatea internationale ;

-sa dezvolte relatiile prietenesti intre natiuni, intemeiate pe respectarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si dreptului lor la autodeterminare;

-sa realizeze cooperarea internationala in solutionarea problemelor internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar si in promovarea respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale ;

-sa fie un centru pentru armonizarea eforturilor natiunilor in realizarea acestor scopuri comune.