Antropizarea în Insula Mare a Brăilei

Introducere

Desi a fost o zona mult studiata , complexitatea si varietatea Insulei Brailei confera un potential ridicat de cercetare prezenta si viitoare pentru toti cei care doresc o mai buna cunoastere a regiunii sau a mecanismelor generate de trecerea de la un regim de libera scurgere la unul modificat antropic.

Cap1. Stabilirea regiunii de studiu

Insula Mare a Brailei cea mai mare unitate naturala din Lunca Dunarii Inferioare, este partea de lunca a Dunarii cuprinsa intre bratele principale ale Dunarii (Dunarea Navigabila si Macin), incepand din aval de ostrovul Gasca, (in dreptul localitatii Harsova, km 243) pana la Braila (km 175). Prin urmare are in medie 60 km lungime si 20 km latime.

Aceasta se găseşte la nord de Balta Ialomiţei.

Insula Mare a Brailei (Balta Brailei cum era cunoscuta inainte de indiguire), reprezinta cea mai mare unitate naturala din Lunca Dunarii Inferioare. Aceasta unitate se incadreaza intre Podisul Dobrogei ,in est si campia Brailei, in vest.

Figura nr. 1 Balta Brailei (imagine din satelit Modis Aster)

1.1.Scurtă prezentare geografică a regiunii

Geneza Insulei Mari a Brailei este un proces indelung si complicat, datorita pozitiei sale. Evolutia reliefului este rezultatul actiunii conjugate a fluviului Dunarea, prin dubla sa actiune de eroziune laterala exercitata de ape si procesele de acumulare de aluviuni, precum si a indelungatei evolutii subaeriene a stratului geologic.

Insula Mica a Brailei, zona in regim liber de inundatie se infatiseaza ca o regiune preponderenta acvatica unde nu exista o delimitare stricta intre uscat si apa, in afara de grindurile mai inalte, forme pozitive de relief. Intreaga Insula Mica este brazdata de garle si privale, care leaga bratele Dunarii, dar si lacuri, mlastini, balti. Datorita regimului hidrografic al variabilitatii nivelului apelor, aria formelor de relief pozitive si negative variaza, nu se poate realiza o delimitare stricta a lor. Primavara, dupa viituri, cand cotele apelor sunt ridicate, grindurile joase sunt acoperite cu apa iar iezerele mici se unesc. Cu cat scade nivelul apei dupa o iarna si primavara saraca in precipitatii, configuratia morfohidrografica este alta: se inalta grindurile, dispar garlele, iezerele mici seaca, zona transformandu-se in teren mlastinos.

In prezent actiunea Dunarii este dublata de actiunea antropica, aceasta modificand permanent natura locurilor.