Timpul de reacție

Termenul de timp de reactie a fost utilizat pentru prima data de Exner (1873) pentru a desmna intervalul scurs de la aplicarea stimulului pana la declansarea comportamentului de raspuns.

In 1820 un alt astronom Bessel a explicat aceasta eroare apeland la notiunea de ecuatie personala.

Ca momente mai importante in conturarea preocuparii stiintifice pentru timpul de reactie (TR) sunt citate urmatoarele contributii:

In anul 1861 astronomul elevetian Hirsch a cercetat sistematic timpul de reactie cu ajutorul unui aparat construit de Hipp.

Fiziologul Helmoltz (1850) studiaza viteza de transmitere a influxului nervos prin nervul motor de broasca. El a inregistrat timpul scurs intre momentul stimularii electrice si cel al contractiei musculare. Viteza de transmitere a influxului nervos reprezinta un alt mod de exprimare a TR cand se cunoaste lungimea traiectului nervos.

Un alt fiziolog Donders (1865-1866), olandez, elaboreaza urmatoarele modele experimentale de abordare a TR, care sunt valabile si astazi: a) se aplica subiectilor unul si acelasi stimul de mai multe ori si se inregistreaza timpul de reactie simplu; b) se aplica subiectilor stimuli diferiti (patrate, cercuri, culori diferite, etc.), si se inregistreaza reactiile diferite, numite reactii la alegere; c) se aplica subiectilor stimuli diferiti cu precizarea de a raspunde in cazul unui anume stimul (ex. sunet inalt) si de a nu raspunde la altul (ex. sunet grav.)

Timpul inregistrat in modelele b si c se mai numeste TR disjunctiv.

Odata cu aceste cercetari caracterul diferential al TR. a devenit evident.

Trebuie mentionat ca in sec. XX cercetarile privind timpul de reactie se amplifica, datorita dezvoltarii tehnologiei. O serie de masini si echipamente (militare, transporturi rutiere si feroviare, tablourile de comanda din industria automatizata, etc.) necesita timpi scurti de raspuns. A aparut problema selectiei acelor persoane care au viteze de raspuns optime. Pe de alta parte, cunoscandu-se pe baze experimentale, limitele umane ale reactiei de raspuns s-au proiectat echipamente adaptate caracteristicilor psihofiziloge proprii naturii umane. In afara functiei psihodiagnostice, modelele experimentale ale TR. au devenit metode de cercetare a nivelului de solicitare neuropsihica in diferite posturi de munca.

3. Instrumente si tehnici utilizate in masurarea TR

- Cronometre mecanice ( cu posibilitatea de masurare a unei cincimi sau a unei zecimi de secunda) si electronice (care masoara 1/100 s).

- Cronoscoape electronice cu afisare digitala care pot masura pana la 1/1000 s.

Sunt de notorietate cronoscoapele electronice Zac, Takei, precum si cronometrul electronic elaborat de I.F.A. Bucuresti cu posibilitatea de a masura 10-3s. El este inca prezent in multe laboratoare de psihologie experimentala si aplicata din tara noastra.