Pragmatică sau Uniformizarea Discursului Ideologic

Consideratii generale

Ca parte integranta a teoriei semiotice in acceptia globala a termenului, ca proces de semnificare, respectiv proces de comunicare, reunite sub numitorul comun al studierii actiunii semnelor, pragmatica isi fixeaza sfera de interes asupra relatiilor stabilite intre semne si cel care utilizeaza semnele respective in cadrul celor doua procese mentionate. In fapt, pragmatica studiaza relatiile care se stabilesc in interiorul procesului de comunicare intre semn si utilizatorul acestuia, intre semn si modul de intrebuintare al acestuia, intre semn si contextele sale, intre cei care intrebuinteaza semnele pentru a comunica. Aria de interes se extinde sensibil prin includerea factorilor enuntati, fapt semnalat de Elena Dragos (2000: 19): "Pragmatica isi extinde problematica pana la granitele cercetarii biotice a semioticii, intersectandu-se cu studiul fenomenelor psihologice, biologice si sociologice".

Datorita complexitatii si extensiei problematicii abordate, pragmatica isi revendica spatii de cercetare din ce in ce mai diversificate, incluzand in opinia lui Carmen Vlad (1999: 1) "cercetarea formelor indiciale ale limbii ca expresii prin care sensul enuntarii devine constitutiv enuntului fundamentarea distinctiei dintre sensul literal si cel comunicat teoria actelor de limbaj in toata complexitatea si variabilitatea lor."

Sintetizand, putem afirma ca pragmatica studiaza sensul unei unitati determinate, indiferent de extensia acestei unitati, in relatie cu agentul/ pacientul actului de vorbire, cu situatia de comunicare si cu contextele respectivului act.

Implicatiile acestor centre de interes se manifesta din perspectiva teoriei textului atat in procesul de constituire sau producere a acestuia cat si in procesul receptarii obiectului textual discursiv, obiectivandu-se in conexiuni intrinseci cu nivelele sintactic si semantic. Relatiile cu nivelul sintactic si cel semantic se sustin prin decelarea semnificatiei frazei de sensul enuntului. Daca afirmam ca sintaxa, alaturi de semantica apartine sistemului limbii, afirmam implicit ca nivelul pragmatic se refera la uzul acestui sistem astfel incat semnificatia prezenta in limba sa fie completata de situatia de discurs inteleasa conform opiniei lui Ducrot si Schaeffer (1996: 492) "ca ansamblul circumstantelor in care are loc enuntarea."