Interculturalitatea în Banat

Imaginea "bunului banatean"

Practica interviului de tip life story intr-o regiune a Romaniei cu o traditie interculturala importanta si inca vie, cum este Banatul, este utila, intre altele si pentru a explora dinamica identitatilor individuale si colective. Daca in ce priveste prioritatile si ierarhizarea cadrelor de referinta ale procesului de autodefinire si de definire a "celuilat" intalnim variabile importante de la o comunitate etnica la alta (in nota: ne-am ocupat in mod special de romani, germani, maghiari, sarbi, evrei, bulgari) exista un anume consens in privinta unui model ideal al imaginii de sine a fiecarei comunitati in parte, superpozabil in anumite limite cu o proiectie idealizata a unui stereotip regional. E ceea ce am putea numi imaginea "bunului banatean". Ce legatura s-ar putea stabili intre acest produs al imaginarului colectiv in care o experienta de viata in comun nu lipsita de momente conflictuale - e drept fara forme violente ?- e valorizata in aspectele ei pozitive si transformata intr-un reper nu doar identitar ci si moral si imaginea unui "bun european"? Evident, in povestirile autobiografice pe care le-am arhivat (nota: cf. arhiva Fundatiei A treia Europa) punerea in relatie directa si explicita a celor doua repere identitare este mai degraba rara, desi putem remarca fara dificultate suprapuneri importante intre dezideratele (un set de norme si valori) pe care le configureaza discursul proeuropean in incercarea de a defini o identitate europeana si felul in care se defineste identitatea regionala a banateanului. Nu intamplator, ceea ce permite acest efect de oglindire sunt toleranta, buna intelegere cu vecinul, deschiderea profitabila spre "celalalt", intr-un spatiu concurential, in care superioritatea acestuia, recunoscuta cand e cazul, e valorificata in spirit pragmatic, transformata adica, in stacheta a performantelor dezirabile. Cu alte cuvinte, capacitatea de a transforma experienta diferitului intr-una imbogatitoare de sine pare a fi abilitatea cea mai importanta care il situeaza pe "bunul banatean" in proximitatea dezirabila a "bunului European".

Mai mult decat atat, in magulitoarea imagine de sine pe care si-o construieste romanul banatean, luand ca reper cadrul regional, el se vede diferit de "simplul roman" - cum spune unul dintre interlocutorii nostri. " Simplului roman" ii lipseste pentru a fi la fel de bine plasat in lupta de "a se ridica la standardele europene" experienta fertila a "traitului printre nationalitati" cum spune acelasi interlocutor, taran roman, dintr-un sat din sudul Banatului, nascut pe l919, deportat intre 1951 - 1956 in Baragan in partea de sud- est a Romaniei, unde i-a cunoscut pe romanii bastinasi, asa cum mai tarziu avea sa-i cunoasca pe moldoveni, pentru ca fiul sau s-a casatorit la Iasi. Intalnirile lui cu conationalii din acele alte parti ale Romaniei, l-au facut sa inteleaga ca romanii banateni sunt "altcum", iar relatarea lui e agrementata cu o multime de detalii pitoresti menite sa arate diferentele, dar si de interesante explicatii pe care le crede a fi la originea acestor diferente. Astfel romanul banatean " e mai umblat", deci mai obisnuit sa iasa din spatiul lui (era obisnuit sa -si vanda produsele la Viena sau chiar la Roma, chiar daca prin intermediari