Protecția și conservarea naturii

1. Necesitatea protectiei naturii in general si a biodiversitatii, in special

In sens larg, protectia naturii are ca obiectiv principal pastrarea nealterata a ecosistemelor naturale (ecofondului) si a fondului genetic (genofondului) la nivel global si regional, in vederea asigurarii echilibrului intre componenetele naturale ale mediului, pe de o parte si intre acestea si societatea umana, pe de alta parte.

In conditiile actuale, cand pe teritorii extinse presiunile exercitate de diferitele moduri de utilizare a terenurilor asupra capitalului natural al planetei au atins valori critice, numeroase peisaje aflandu-se deja in parastazie, protectia si conservarea naturii ocupa un loc prioritar in domeniul preocuparilor specialistilor in stiintele Pamantului. Presiunea antropica a avut cel mai mare impact asupra biodiversitatii floristice si faunistice, plantele si animalele fiind cele mai vulnerabile elemente naturale ale mediului, in raport cu activitatile umane; existenta acestora este indisolubil legata de calitatea celorlalte componente ale peisajului.

Principalii factori responsabili in timp istoric de disparitia a numeroase specii floristice si faunistice pot fi considerati:

- vanatul excesiv (cauza principala a disparitiei pinguinului urias, Alca impennis, al carui areal se extindea acum cateva secole in domeniul tundrei arctice, din nordul Canadei si pana in Scandinavia; apreciat pentru puful si aripile sale, incapabil sa zboare, lipsit de mijloace de aparare, a fost masacrat de pescari in secolele XVI-XVII ; de asemenea, se pare ca locuitorii Insulei St. Kilda (Ecosse) utilizau grasimea sa drept analgezic; ultimul cuplu de pinguini uriasi a fost semnalat in 1844, in largul coastelor Islandei; aceasta specie a disparut deci, cu mult timp inaintea poluarii cu produse petroliere care va afecta mai tarziu pasarile marine);

- alterarea sau distrugerea bitopurilor care atrag dupa sine restrangerea sau chiar extinctia speciilor care le populeaza. Ca exemple pot fi citate cazurile unor specii adaptate la zone umede, mlastinoase din Europa de Vest: orhideea de mlastina Hammarbia paludosa, orhideea cu floare lata, Orchis laxifloral, fluturii albastri (Maculinea nausithous, M. teleius, M. alcon, pasari: Crex crex, Numenius arquata;

- agricultura mecanizata si chimizata (in unele cantoane din Elvetia, utilizarea pesticidelor si a fungicidelor a provocat reducerea masiva si chiar disparitia unui numar insemnat de specii de fluturi diurni (in ultimii 150 de ani, aceste specii au disparut in proportie de cca. 49% din regiunea Bernei, 28% in cantonul Thurgovie, 11% in regiunea Seeland-Chasseral si 7% in imprejurimile Genevei)

- poluarea fizica, chimica, biologica ce poate afecta, de la caz la caz, in mai mica sau mai mare masura, speciile vegetale si animale, inclusiv mediile de viata ale acestora; astfel, unele specii de licheni pot avea sensibilitati diferite la emisiile atmosferice ale surselor industriale; acidifierea lacurilor din Scandinavia, datorata poluarii atmosferice provenita de la surse industriale din tari ale Europei si din America de Nord, a condus la disparitia progresiva a speciilor acvatice (moluste, insecte, crustacee, pesti si amfibieni)

In acest context se inscriu preocuparile legate de crearea de arii protejate, al caror obiectiv principal il constituie protectia si conservarea biodiversitatii ecosistemelor naturale si antropizate.

Pe de alta parte, existenta in anumite teritorii, cu grade diferite de antropizare, a unor elemente cultural-istorice (monumente religioase, arhitectonice, istorice, ansambluri urbanistice deosebite etc.), cu valoare de patrimoniu, care insa din diferite motive se afla in stadii mai mult sau mai putin avansate de degradare, impune protectia si conservarea acestora prin dobandirea statutului de zone protejate;

De ce este necesara conservarea biodiversitatii?

Termenul biodiversitate inglobeaza ansamblul format din totalitatea formelor de viata vegetale si animale si ecosistemele din care acestea fac parte, interactionand unele cu altele si cu componenetele abiotice ale mediului. Fiind rezultatul unor procese dinamice care au loc in invelisul biotic la scara spatio-temporala, biodiversitatea unei regiuni are la randul ei un caracter dinamic. Biodiversitatea reprezinta o trasatura de baza a structurii unei biocenoze sau a unui ecosistem; deranjarea ecosistemelor/biocenozelor de catre diferiti factori de stress (catastrofe naturale, activitati agricole, industriale, exploatari miniere, activitati turistice etc.) conduce la o reducere considerabila a biodiversitatii, fapt care, cu deosebire in teritoriile afectate, reclama masuri concrete de protectie si conservare.

Conservarea biodiversitatii trebuie abordata ca nou domeniu pluridisciplinar de cercetare, dezvoltat ca raspuns la crizele cu care se confrunta astazi lumea vie.

Conservarea biodiversitatii vizeaza trei obiective:

- Investigarea si descrierea diversitatii lumii vii

- Intelegerea efectelor activitatilor umane asupra speciilor, comunitatilor si ecosistemelor

- Dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare