De la Cina cea de Taină la Sfânta Euharistie

Aspecte generale

Sfânta Liturghie, este slujba cea mai importantă, dar si cea mai complexă a cultului creştin ortodox. Liturghia a constituit inca de la începutul creştinismului , inima Bisericii.

Liturghia este un cuvânt grecesc care are şi însemnătatea de, serviciu public sau de slujbă obştească. Adică lucrarea, poporului de a aduce jertfă lui Dumnezeu şi de asemenea lucrarea lui Dumnezeu care vine înspre noi oamenii, ca să ne dăruiască împărtăşirea Sfântului Duh. Sfânta Liturghie are ca scop sfinţirea omului, de a-L aduce pe Hristos în mijlocul nostru. Esenţa tuturor lucrurilor, coboară la noi spre a ne ridica la Tatăl Cel ceresc. Sfinţirea omului, de asemenea, nu se poate realiza fără Hristos deoarece El este Cel care se aduce pe Sine jertfă pentru păcatele noastre, El în calitate de Jertfitor şi de Jertfă în acelaşi timp. Mântuitorul Iisus Hristos, spune „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el”(Ioan 6, 56).

De asemenea, nu putem trece cu vederea faptul că Liturghia are o istorie concretă şi cognosibilă. Cunoaşterea ei are ca scop nu doar demonstrarea unor cunoştinţe teoretice sau înşiruirea de date şi argumente , ci înţelegerea profundă a sensurilor sale primare. Cunoaşterea aceasta, se referă la istoria, rânduiala sau explicarea simbolică sau dogmatică a Liturghiei, dar toate acestea trebuie dublate de trăirea tainică a Liturghiei (element care nu poate fi supus unui studiu academic ci care rămâne pur personal şi subiectiv).

În cele ce urmează voi încerca să tratez, despre partea istorică a Euharistiei , a Cinei Domnului, cât şi despre evoluţia anaforalelor liturgice până în zilele noastre şi nu în ultimul rând, despre fundamentul neo-testamentar al Sfintei Liturghii, adică al Sfintei Euharistii.

1. Cina cea de Taină

Cina cea de Taină este punctul primordial de plecare în orice discuţie despre Sfânta Euharistie. La Cina cea de Taină a avut loc instituirea tainei Sfintei Euharistii( a Sfintei Liturghii). Cuvintele Domnului „Luati, mâncaţi, acesta este Trupul Meu...Beţi dintru acesta toţi, Că acesta est Sângele Meu la Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.”(Matei 26, 26-28), sunt cuvintele care pun început şi temei pentru săvârşirea , în practica Bisericii, a Sfintei Liturghii. După cum ştim, Biserica ia fiinţă în mod nevăzut prin jertfa Mântuitorului Hristos, pe Cruce; iar în chip văzut la Cincizecime când, Mângâietorul promis de Hristos, Apostolilor, se pogoară peste aceştia dându-le lor, Harul Duhului Sfânt.

Cina cea de Taină, a fost o serbare anticipată a Paştelui iudaic din acel an, sau o masă specială , anume pregătită de Mântuitorul Hristos la sfârşitul activităţii Sale, masă căreia El i-ar fi dat caracterul religios, instituind astfel în cursul ei Sfânta Liturghie. Şi rostind atât cuvântarea Sa de despărţire către Sfinţii Apostoli, cât şi rugăciunea Sa arhierească. Paştele vetero-testamentar, a fost aşezat de Dumnezeu în amintirea eliberării israeliţilor din robia egipteană şi a alegerii sale ca popor al Lui Dumnezeu, chemat la o viaţă liberă (Deut. 16,1). De aceea ei în prima lună a lui Aviv( de când au fost salvaţi din robie), mulţumesc Lui Dumnezeu pentru viaţa cea nouă de care i-a învrednicit. Cu acest prilej ei aduc jertfă un miel de un an al cărui sânge preînchipuie ştergera păcatelor şi împăcarea cu Dumnezeu. Jertfa mielului are un caracter tipic, deoarece mielul care este chipul blândeţii şi curăţeniei preînchipuie pe Mielul Lui Dumnezeu(Ioan 1, 29) care S-a jertfit pentr păcatele întregii omeniri şi pentru împăcarea acesteia cu Dumnezeu. Deşi seamănă, paştele iudaic cu masa euharistică a Mântuitorului între ele sunt deosebiri fundamentale. În afară de vin şi pâine , masa euharistică nu mai cunoaşte niciun alt fel de bucate; la Euharistie s-a întrebuinţat dintotdeauna pâine dospită , iar nu azimă, s-a folosit un singur pahar comun etc. Deosebirile acestea arată că ea nu era o simplă masă comună, ci era publică la ea participând toţi membrii Bisericii. Ea aminteşte de Moartea şi de Jertfa Domnului Hristos „Căci de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şiveţi bea paharul acesta, vestiţi Moartea Domnului, pânp când va veni”(I Cor. 11, 26). Încă un aspect de reţinut este acela că, îndată după Cincizecime, Apostolii şi Bierica au săvârşit regulat Sfânta Euharistie sau Cina Domnului, în cadrul Sfintei Liturghii, centrul cultului.

***, Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1982

***, Liturghierul, Ed. IBMO, Bucureşti, 1974

Abrudan, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Corniţescu, Diac. Prof. Dr. Emilian, Arheologie Biblică, pentru facultăţile de teologie, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1994

Arion, Pr. Prof. Univ. Dr. Leon, Compendiu Neotestamentar de Introducere şi Exegeză, Grafica Prahoveană, Ploieşti

Bartolomeu, IPS Anania, Cartea deschisă a Împărăţie, ediţia II, Ed. IBM al BOR, Bucureşti 2007

Idem, Noul Testament comentat, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1993

Branişte, Pr. Prof. Dr. Ene, Liturgica specială (manual pentru facultăţiile de teologie) ediţia V, Ed. Lumea Credinţei, Bucureşti, 2008

Felmy, Karl Christian, De la Cina cea de Taină la Dumnezeiasca Liturghie a Bisercii Ortodoxe, editia II a, traducere Pr. Prof. Dr. Ioan Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2008

Ică, Diac. Ioan I., Canonul Ortodoxiei I, Canonul Apostolic al primelor secole, Ed. Deisis/Stavropoleos, Sibiu/Bucureşti, 2008

Mihoc,Pr. Prof. Dr. Vasile, Mihoc, Asis. Drd. Daniel, Mihoc, Drd. Ioan, Introducere în studiul Noului Testament,Vol. I, editia a doua, Ed. Teofania, Sibiu, 2001

Mircea, Pr. Dr. Ioan, Dicţionar al Noului Testament A-Z, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1995

Pruteanu, Ieromonah Petru, Liturghia Ortodoxă ( Istorie şi actualitate), Editura Sophia, Bucureşti, 2008

Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru, Spiritualitate şi Comuniune în Liturghia Ortodoxă, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 2004

Teodorescu, Pr. Lect. Dr. Mihail, Viaţa Creştină in secolul apostolic din prespectiva cărţii”Faptele Apostolilor”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2008