Obținerea clincherului

Calitatea clincherului depinde de compozitia lui chimica si mineralogica. Compozitia chimica se caracterizeaza cu continutul in clincher a diferitor oxizi, iar compozitia mineralogica cu raportul cantitatilor de minerali obtinuti in urma arderii.

Dupa compozitia chimica clincherul Portland e compus in general din:

CaO - 64 - 65 %

SiO2 - 21 - 25 %

Al2O3 - 4 - 8 %

Fe2O3 - 2 - 4 %, in afara de aceasta mai asista si baza (Na2O+K2O)= 0,5-1%

MgO- 0,5-5%

Oxizii principali - SiO2,Al2O3, CaO si Fe2O3, la ardere reactioneaza intre ei formind mineralii clincherului, care determina proprietatile cimentului portland.

3CaOoSiO2(C3S) - 45-60% - silicat tricalcic - alit

2CaOoSiO2(C2S) - 20-30 % - silicat bicalcic - belit

3CaOoAl2O3(C3A) - 4- 14 % - aluminat tricalcic - celit

4CaOoAl2O3oFe2O3(C4AF) - 10-18% - braumeliorit

In cimentul portland silicatul tricalcic si silicatul bicalcic formeaza ~ 75% din clincher.

Compozitia mineralogica influienteaza la proprietatile clincherului si la tehnologia obtinerii cimentului portland.

- Cu cit e mai mult alitul - mai greu se arde, mai mare temperatura de ardere.

- Cu marirea C3A si C4AF usureaza arderea (vitrificarea) clincherului, usureaza obtinerea peliculei.

C3S - mineralul principal ce poarta proprietatile de liant.Primul se intareste si determina rezistenta in virsta de 28 zile.Al doilea C2S. C3A- activ la inceput. C4AF- la inceput se intareste incet insa dupa o perioada lunga da rezistenta mare.

Procesul de ardere

Amestecul obtinut din materii prime este supus procesului de ardere sau clincherizare, proces care duce la formarea componentilor mineralogici ai clincherului.

Se folosesc cuptoare cu tambur rotative contracurent.

Teoria procesului de ardere a fost elaborata de invatatul V.N.Iung. El a impartit conventional cuptorul in 6 zone de temperaturi, unde au loc urmatoarele fenomene.

I zona de evaporare sau uscare - uscarea amestecului la ridicarea lenta a temperaturii de la 0-700 -200 0C, la sfirsitul zonei se evapora apa higroscopica