Manipularea informațională

In ultimul deceniu, sentimentele de scepticism, de neincredere sau chiar de teama ale cetatenilor fata de sistemul de difuzare a informatiilor a crescut ingrijorator.

Nimeni nu neaga insa comunicarii de masa functia sa indispensabila in democratie:

informatia ramane esentiala pentru bunul mers al societatii, iar doua din conditiile esentiale ale unei democratii in contemporaneitate sunt chiar acestea:

- existenta unei retele valabile de comunicatie;

- un maximum de informatie libera.

Totusi, decalajele ce se genereaza intre natiuni ca urmare a dificultatilor lor de producere a informatiilor si de asimilare sociala a posibilitatilor deschise de cercetarea teoretica in domeniu sporesc dificultatile de comunicare si conlucrare atat in interiorul natiunilor, cat si intre natiuni. Pe de alta parte, exploatarea insistenta a posibilitatilor de folosire a noilor teorii, a tehnologiilor si a materialelor accesibile in scopuri agresive este ilustrata de graba cu care noile posibilitati de comunicare prin structuri mediatice sunt folosite pentru a domina, pentru a impune anumite imagini sociale, pentru a directiona gandirea si atitudinile oamenilor.

Ce este manipularea?

Intr-o exegeza recenta (Stefan Buzarnescu, Sociologia opiniei publice), manipularea

este definita ca ,,actiune de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand insa impresia libertatii de gandire si de decizie. Spre deosebire de influenta de tipul convingerii rationale, prin manipulare nu se urmareste intelegerea mai corecta si mai profunda a situatiei, ci inocularea unei intelegeri convenabile, recurgandu-se atat la inducerea in eroare cu argumente falsificate, cat si la apelul la palierele non-rationale. Intentiile reale ale celui care transmite mesajul raman insesizabile primitorului acestuia".

Diversificarea permanenta a surselor de concepere si difuzare de mesaje a condus la o practica manipulativa care are la baza coduri precise, dar identificabile numai de ,,profesionisti" si total inaccesibile celor neinitiati in acest domeniu.

Premise teoretice ale manipularii

Dupa cum amintesc R. V. Joule si J. L. Beauvois in Tratat de manipulare, in psihologia sociala experimentala se pot intalni numeroase experimente in care cercetatorii determina oamenii, sub un pretext sau altul, sa se comporte in totala libertate in mod diferit de cum s-ar fi comportat spontan. Din punct de vedere psihologic, posibilitatea manipularii apare ca o consecinta a activitatii de decizie. Astfel, s-a demonstrat ca, dupa luarea deciziei (justificate sau nu), oamenii au tendinta sa o mentina (efectul de perseverare al unei decizii). Aceasta descoperire a stat la baza formularii teoriei angajamentului. Kiesler defineste angajamentul ca legatura care exista intre individ si actele sale, cu urmatoarele consecinte:

- numai actele noastre ne angajeaza; nu ne simtim angajati de ideile sau sentimentele noastre, ci de conduitele noastre efective;

- putem fi angajati in moduri diferite in actele noastre, aceasta fiind o variabila dependenta de context. Astfel, putem avea persoane foarte angajate (decizie libera),

slab angajate (decizie fortata) sau altele care nu sunt deloc angajate (daca se spune un lucru sub amenintarea armei, acest lucru nu este angajant).