Istoria Teoriilor Comunicării

• Afirmarea retoricii (1900-1950)

- desprinderea comunicarii de preocuparile umaniste

- retorica este considerata doar o forma a exprimarii orale

- formarea National Association of Academic Teachers of Public Speaking in SUA, care devine mai târziu Speech Association of America

- scopul era acela de a-i ajuta pe membri sa conduca investigatiile stiintifice spre aflarea unor raspunsuri corecte la anumite întrebari

- perspectiva stiintifica s-a afirmat abia dupa cel de-al doilea razboi mondial

- erau oferite cursuri de interpretare orala a literaturii, teatru, dezbateri si discutii libere

- se remarca Herbert Wichelns de la Cornell University care, in eseul sau (1925) sustine importanta criticii retorice

- astfel, el restabileste dupa modelul aristotelic principii logice, emotionale si etice, ca modalitate standard de a evalua discursurile persuasive

- retorica devine o arta, iar presa audio-vizuala este considerata doar o forma de divertisment

• Comunicarea si stiintele sociale: Efectele media (1930-1960)

- importanta jurnalismului în comunicarea de masa

- înainte de cel de-al doilea razboi mondial, se afirma stiintele comunicarii

- stiintele comunicarii intersecteaza discipline precum sociologia, psihologia, stiintele politice si jurnalismul, din care preiau diferite teorii

- Harold Lasswell împarte procesul comunicarii în 5 parti componente: cine, ce spune, prin ce canal, cui si ce efect are

- la sfârsitul anilor 1960, Wilbur Schramm creeaza prima lucrare de doctorat referitoare la comunicarea de masa si înfiinteaza Institutul de Cercetare a Comunicarii, precum si studiul comunicarii

- tot el antreneaza si prima generatie de cercetatori în comunicare orientati empiric

- ruptura stiintelor comunicarii de artele retoricii, precum si de stiintele comportamentale