Polis și cultură

Istoria Greciei antice

Polis şi cultură:

Atena în sec. V a. Chr.

Mediterana şi spaţiul grec

Polis şi cultură: Atena în sec. V a.Chr.

Acropole

Polis şi cultură: Atena în sec. V a. Chr.

Obiectul cursului:

Istoria, instituţiile şi viaţa cultural-religioasă a cetăţii Atena în sec. V.

Interacţiunea dintre evoluţia istorică şi revoluţia culturală a epocii clasice care a determinat

inventarea democraţiei

Introducere

Istoria civilizaţiei greceşti începe odatã cu epoca bronzului:

spre sfârşitul mileniului III, numeroasele infiltrări dinspre Balcani ating un prag critic:

urme de distrugere violentã în întreaga peninsulã,

apariţia câtorva elemente noi de civilizatie materialã - ceramica denumitã minyană.

primii vorbitori de grai indo-european, pãstori şi rãzboinici, pãtrund din nordul Balcanilor în partea de sud a peninsulei;

în Creta şi în aria insularã, apar primele civilizaţii palaţiale.

Introducere

Elementul fundamental de identitate a acestei civilizaţii este limba greacã:

elementele fundamentale aparţin arealului indo-european:

vocabularul de rudenie e integral indo-european, dovedind cã noii veniţi au impus mediului în care s-au instalat

nu doar limba,

ci şi formele fundamentale de structurare socialã

la proces participã şi idiomurile populaţiei autohtone,

cuvinte desemnând realitãţi necunoscute războinicilor indo-europeni înainte de instalarea lor în peninsulã –

plante mediteraneene, ca hiacintul - hiakynthos - mãslinul, elaios, şi viţa de vie ori vinul - oinos;

marea - cãreia, în lipsã de ceva mai bun, noii veniţi îi spun "sãrata", hals, sau "câmpia fãrã hotar", pontos, dar pentru care împrumutã şi de la localnici cuvîntul thalassa,

o parte lmportantã a vocabularului instituţional,şi mai ales termenii desemnînd formele superioare de autoritate, anax şi basileus, dar şi formele de dependenţã: doulos.

Introducere

Cãtre 1450, aceastã limbã este cristalizatã ca limbã indo-europeanã aparte.

Cu o diferenţiere dialectalã majorã la sfîrşitul mileniului II,

şi cu un proces de unificare în epoca elenistică

limba greacă continuã să fie vorbită şi scrisă din sec. XIII a.Chr. pânã azi;

o continuitate lingvisticã pe care nici o altã civilizaţie a continentului european nu o mai vãdeşte.