Need to know vs Need to share

Efectele tot mai accentuate ale globalizării informației, emergența noilor tehnologii informatice și de comunicații, impactul „erei informaționale” asupra politicilor guvernamentale duce lanecesitatea trecerii de la o cultură a secretului centrată pe nevoia de a ști, „the need to know”, către una de tipul nevoii de a împărtăși, „the need to share”. Schimbare nu doar în ceea ce privește activitatea internă a insituțiilor în domeniu ale statului , ci și în relațiile cu beneficiarii/ colaboratorii externi, cu alte instituții și, ceva mai târziu, chiar cu publicul,însă cu permanenta preocupare pentru protejarea informațiilor clasificate, a activității specifice de informații, a mijloacelor și metodelor utilizate în aceast domeniu.

În vederea unei mai bune înțelegeri a dezbaterii acestor două principii aplicabile în domeniul schimbului de informații, este necesară cunoașterea următoarelor definiții regăsite în legislația națională în vigoare:

- Informații clasificate - informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate .

- Autorizație de acces la informații clasificate - document eliberat cu avizul instituțiilor abilitate, de conducătorul persoanei juridice deținătoare de astfel de informații, prin care se confirmă că, în exercitarea atribuțiilor profesionale, posesorul acestuia poate avea acces la informații secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit principiului necesității de a cunoaște .

- Diseminarea informațiilor clasificate - activitatea de difuzare a informațiilor clasificate către unități sau persoane abilitate sa aibă acces la astfel de informații.

- Necesitatea de a cunoaște - principiul conform căruia accesul la informații clasificate se acordă în mod individual numai persoanelor care, pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, trebuie să lucreze cu astfel de informații sau să aibă acces la acestea .

- Nevoia de a ști (need-to-know)- principiul în virtutea căruia nici o persoană nu este îndreptățită doar prin rang, funcție sau certificat de securitate sa aibă acces la informații clasificate NATO. Numărul persoanelor care au acces la informații și documente clasificate NATO trebuie restrâns la cele ale căror activitate și îndatoriri profesionale impun lucrul cu astfel de informații .

Ca urmare a studierii tuturor legilor si hotărârilor guvernamentale ce reglementează accesul la informații clasificate, private și de interes public nu am reușit identificarea unei definiții formale, oficiale a conceptului nevoii/responsabilității de a disemina (informații). Acest lucru reprezintă, neasumarea și neimplementarea oficială, cel puțin până în acest moment a necesității de a disemina informațiile cu caractere diferite în vederea fluidizării naturale a ciclului informațional generator-furnizor-beneficiar.

1. Informația clasificată, informația nedestinată publicității și informația de interes public, liberul acces la informații versus "necesitatea de a cunoaște".

Potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertatea opiniei și expresiei; acest drept include libertatea de a susține opinii fără nici o interferență și de a căuta, primi și răspândi informații și idei prin orice mijloace, indiferent de frontiere. Pornind de la conceptul global mai sus prezentat, Legea fundamentală a României consfințește, prin enunțul prevăzut la art. 31 alin. (1), principiul potrivit căruia dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. În spiritul acestui principiu, autoritățile statului, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra activităților publice și a problemelor de interes personal ale acestora fără a se aduce, însă, atingere vieții intime, familiale și private, valori ocrotite, în egală măsură, de art. 26 din Legea fundamentală. Astfel potrivit Constituției, dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.

Conform prevederile aceleiași legi limitează aria liberului acces la informație, instituind șapte excepții, dintre care primele două vizează domeniul informațiilor clasificate, astfel:

- Informațiile din domeniul apărării nationale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;

- Informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;

- Informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenței loiale, potrivit legii;

- Informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

- Informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane, în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;

- Informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;

- Informațiile a căror publicare prejudiciază masurile de protecție a tinerilor.

Spre deosebire de accesarea informațiilor de interes public, care pot fi cunoscute de către cetățeni în virtutea drepturilor stabilite prin Constituție, cu respectarea condițiilor impuse de dispozițiile Legii nr. 544/2001, accesul la informațiile clasificate nu este posibil fără îndeplinirea, cumulativă, a două condiții esențiale, stabilite prin lege, respectiv existența necesității de a cunoaște și a certificatului de securitate / autorizației de acces, emisă în condițiile legii. În ce privește principiul necesității de a cunoaște, legea română definește această sintagmă ca fiind principiul conform căruia accesul la informații clasificate se acordă, în mod individual, numai persoanelor care, pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, trebuie să lucreze cu astfel de informații sau să aibă acces la acestea.

2. Comunitatea Națională de Informații.

În cadrul CSAT funcționează Comunitatea Națională de Informații. Aceasta reprezintă rețeaua funcțională a autorităților publice din sistemul securității naționale bazată pe unitatea de scop, obiective și strategie, asigurată prin informațiile furnizate de următoarele structuri, denumite și compotente ale CNI: Serviciul Român de Informații; Serviciul de Informații Externe; Direcția generală de informații a apărării; Departamentul de Informații și Protecție Internă .

Colaborarea în cadrul CNI, dar și în alte formate naționale inter-instituționale are drept scop:

- Asigurarea unui mod de acțiune coordonat și unitar în realizarea politicilor naționale în domeniul securității;

- Eficientizarea comunicării între autorități pentru a fundamenta deciziile ce se impun a fi adoptate;

- Asigurarea unei mai bune planificări a resurselor disponibile;

- Identificarea vulnerabilităților la adresa securității țării, operativitatea schimbului de date/informații, dar și adaptarea rapidă a modului de acțiune în cazurile derulate în comun;

- Valorificarea corespunzătoare a posibilităților potrivit ariei de competență a fiecărei instituții.

Organizarea si coordonarea unitara a activitatilor de informatii care privesc securitatea nationala se realizeaza de catre CSAT prin Comitetul coordonator pentru CNI având următorii membrii:Consilierul prezidential pentru securitate nationala; Directorul Serviciului Roman de Informatii; Directorul Serviciului de Informatii Externe; Ministrul Apararii Nationale; Ministrul Afacerilor Externe; Ministrul Administratiei si Internelor; Ministrul Justitiei; Consilierul Primului Ministru pentru probleme de securitate.

Cooperarea si colaborarea intre componentele comunitatii nationale de informatii sunt asigurate de catre Consiliul operativ al comunitatii nationale de informatii. Consiliul operativ, condus de consilierul prezidential pe probleme nationale, functioneaza sub autoritatea Comitetului si are urmatoarea componenta:consilierul primului ministru pentru probleme de securitate; adjunctul directorului Serviciului Roman de Informatii; adjunctul directorului Serviciului de Informatii Externe; directorul general al Directiei Generale de Informatii a Apararii; directorul general al Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna din Ministerul Administratiei si Internelor.

1. „Ghidul Strategiei Naționale de Apărare A Țării Pentru Perioada 2015-2019” - Administratia prezidențială a României.

2. „The Death of Secrecy: Need to Know...with Whom to Share” - Bowman H. Miller, Ph.D

3. „Multilateral Intelligence Collaboration and International Oversight” - Janine McGruddy, University of Otago, New Zealand

4. „Comunicarea serviciilor de intelligence. Sfârșitul tăcerii?!”- 30 octombrie 2016 - General-locotenent Florian Coldea

5. „The 9/11 Comission Report” -US Congress

6. Site-urile oficiale ale Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat si Serviciul Roman de Informatii - Noiembrie 2019