Zona agroturistică Bucovina - pensiune agroturistică

Capitolul I

ZONA AGROTURISTICĂ BUCOVINA

Fig.1.1 Bucovina

1.1 Generalităţi

Istoric – Zona Bucovina s-a suprapus dintodeauna peste suprafaţa actualului judeţ Suceava. Bucovina a rămas o regiune neocupată încă de la stăpânirea romană, fiind considerată zonă a dacilor liberi. Apogeul istoriei Bucovinei l-a reprezentat epoca domnitorului Stefan cel Mare (1457-1504) când întraga regiune s-a dezvoltat din punct de vedere politic, economic şi arhitectural. În acea perioadă s-au construit majoritatea edificiilor religioase, căci conform unei legende domnitorul Stefan cel Mare ridica câte o mănăstire după fiecare bătălie câştigată.

Oraşul Suceava (reşedinţa actualului judeţ Suceava) a îndeplinit un important rol istoric, fiind timp de două veacuri capitala Moldovei. Între anii 1775-1918 oraşul a căzut pradă stăpânirii austriece. Se mai păstrează încă multe influenţe ale acestei civilizaţii mai ales din punct de vedere cultural.

Aşezare geografică - Regiunea Bucovina se găseşte în partea de N a României, în N-V zonei turistice Moldova, pe malul drept al râului Suceava. Bucovina aparţine numai judeţului Suceava, limita istorică dintre Imperiul Austro-Ungar şi Moldova fiind Valea Sucevei.

Oraşe- În Bucovina se situează reşedinţa judeţului Suceava, respectiv oraşul Suceva. Alte oraşe importante sunt: Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuţi, Siret, Solca, Vatra Dornei.

Populaţie – O pondere dominantă a populaţiei o au românii. Alături de aceştia se mai adaugă şi polonezi, ucrainieni, ruşi, maghiari, germani, evrei etc. Majoritatea acestor etnii trăiesc aici în urma colonizărilor făcute de Imperiul Austro- Ungar.

Suprafaţa- Zona ocupă o suprafaţă de 8553 km pătraţi (judeţul Suceava reperezentând cel de-al doilea judeţ ca suprafaţă, el fiind al doilea după judeţul Timiş).

Vecini :

• N – graniţa cu Ucraina

• V - judeţul Maramureş şi Bistriţa Năsăud

• E - zona Moldovei ( judeţele Iaşi şi Botoşani)

• S – judeţele Harghita, Mureş şi Neamţ

Clima - Clima regiunii Bucovina este caracteristică zonei montane, cu ierni bogate în zăpadă (favorabile practicării schiului dar şi a altor sporturi de sezon precum plimbări cu sania trasă de cai). Verile sunt destul de răcoroase mai ales în preajma munţilor.

Relief - Bucovina reprezintă o zonă bine împădurită, fiind predominată de munţi din Carpaţii Orientali şi de o zonă deluroasă. Sectorul montan ocupă latura vestică a zonei, aparţinând grupei nordice şi parţial celei centrale ale Carpaţilor Orientali (Obcinele Bucovinei 1483 m, Rarău 1653 m, Giumalău 1887 m, Vârful Pietrosu 2100m). Munţii Călimani situaţi în S-V zonei constituie cel mai înalt complex vulcanic din Carpaţii Româneşti, dar şi totodată cei mai tineri munţi din ţară

Zona deluroasă corespunde Podişului Sucevei dar şi Subcarpaţilor Moldovei aflaţi în partea de E a Bucovinei.

Etnografie - Zona prezintă o însemnătate valoare etnografică mai ales datorită obiceiurilor strămoşeşti care s-au păstrat nealterate de secole şi a portului popular românesc. Bucovina mai este celebră şi pentru prelucrarea artizanală a lemnului. Se mai adaugă şi ceramica de culoare neagră, lustruită cu piatră, tehnică preluată de la geto-daci din localitatea Marginea la 10 km de Rădăuţi.

Regiunea mai este renumită şi pentru manifestările folclorice care au loc în acest ţinut - la mijlocul lunii august are loc Târgul Maeştrilor Populari la Suceava iar la Câmpulung Moldovenesc Festivalul Bucovinean. Aici se adună diferite grupuri folclorice aparţinând tuturor etniilor din Bucovina.

Turism – Zona Bucovina reprezintă o regiune cu o însemnată încărcătură istorică şi spirituală a poporului român. Multitudini de lăcaşe de cult (printre care renumitele mănăstiri Moldoviţa, Suceviţa, Humor, Voroneţ, Arbore) sau de cetăţi care au aparţinut unor mari domnitori, se mai adaugă şi frumuseţea peisajului înconjurător (relief montan, chei, rezervaţii şi monumente ale naturii).

1.2 Economia zonei Obcinele Bucovinei

Obcinile Bucovinei participă cu o pondere însemnată la dezvoltarea economică a judeţului Suceava, iar unele din produsele sale sunt solicitate de întreaga ţară sau sunt exportate.

Principale ramuri economice se bazează pe resursele locale.

Resursele solului - pajiştile şi pădurile - explică caracterul extensiv silvo-pastoral al economiei tradiţionale. Lor li s-a adăugat ( începând cu secolul al XIX-lea) exploatarea şi prelucrarea resurselor solului.

Lemnul pădurilor este valorificat în unităţi mari şi modernizate de prelucrare a lemnului: cherestea - de la Breaza, Pojorâta, Iacobeni, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Vama, Moldoviţa, Suceviţa; mobilă - Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului sau în afara zonei Obcinelor Bucovinei la Suceava - la combinatul de celuloză şi hârtie. La Molid se află o fabrică de carton.

Lemnul este valorificat şi de industria locală meşteşugărească.

Fructele de pădure sunt colectate şi prelucrate în unităţi de profil ale industriei alimentare de la Gura Humorului sau Brodina sau în afara zonei la fabricile de profil de la Fălticeni sau Suceava.

Răşinile, cetina, conurile de brad sunt valorificate în industria coloranţilor, în industria farmaceutică sau sunt livrate la export.

Animalele sălbatice, cu cea mai mare densitate din ţară sunt valorificate în industria alimentară, în industria pielăriei şi încălţămintei sau ca trofee de şi piese de muzeu.