Turismul în Insulele Pitcairn

Definirea turismului este practic imposibilă datorită multiplelor implicaţii economice şi psiho-sociale ale acestuia. Turismul este o noţiune neclară, subiectivă, datorită combinaţiei între mai multe activităţi de profil cu alte sectoare economice, de aici şi variata gamă a definiţiilor acestuia, deci o concepţie restrânsă a turismului este imposibilă.

„Turismul nu există fără turişti, doar prezenţa acestora permiţând identificarea unui loc turistic. Este motivul pentru care turismul este o activitate umană, fondată pe deplasarea în spaţiu a indivizilor. În aceasta constă diferenţa faţă de recreere (loisir) care nu necesită neapărat deplasarea. A fi turist şi a practica turismul este echivalent cu abandonarea temporară a spaţiului cotidian de viaţă în favoarea altui loc, construit pentru şi de către turişti, consacrat exclusiv odihnei. Turismul întreţine astfel raporturi privilegiate cu spaţiul, implicit cu geografia, care poate contribui cu elemente originale la analiza şi înţelegerea multiplelor faţete ale acestui fenomen.”

În ceea ce priveşte potenţialul, acesta se referă la elementele naturale sau antropice care pot constitui obiectul atracţiei turistice.

„Potenţialul turistic este aşadar o sumă a unor condiţii obiective, naturale sau sociale, dar şi subiective, ce ţin de motivaţii şi necesităţi aflate într-o continuă dinamică.”

Noţiunea de potenţial natural este destul de relativă referindu-se de fapt la acele elemente naturale mai puţin modificate prin acţiunea omului. Astfel: „Potenţialul natural al turismului este dat de totalitatea trăsăturilor esenţiale ale componentelor naturale ale unui teritoriu.”

În aceeaşi măsură ca şi spectacolul naturii, elementele derivate din spiritualitatea umană în diferitele ei forme de expresie au constituit totdeauna ţinta curiozităţii omului. Acestea formează potenţialul cultural, extrem de bogat şi diversificat, mizând, ca şi potenţialul natural, pe spectaculos.

Insulele Pitcairn se găsesc în sudul oceanului Pacific şi formează cel mai îndepărtat teritoriu britanic de peste mări.

Capitala administrativă a insulelor este oraşul Auckland, din Noua Zeelandă. Alături de Insulele Pitcairn mai sunt alte 13 state care fac parte din teritoriile britanice de peste mări: Anguilla, Bermuda, Teritoriul Antarctic Britanic, Insulele Virgine Britanice,teritoriul britanic din Oceanul Indian, insulele Falkland (revendicate de Argentina), Gibraltar, Insulele Cayman, Montserrat, Sfanta Elena (inclusiv Ascension şi Tristan da Cunha), Bazele militare suverane Akrotiri und Dhekelia, Georgia de Sud şi Insulele Sandwich de Sud, Insulele Turks si Caicos.

Numele "Teritorii britanice de peste mări" a fost introdus în anul 2002 prin British Overseas Territories Act. Prin această reglementare a fost înlocuită vechea denumire "Teritoriu dependent britanic", care fusese stabilită în anul 1981 prin British Nationality Act. Înaintea adoptării acestor reglementări teritoriile respective purtau denumirea de "colonii" sau "colonii ale coroanei.

Insulele Pitcairn cuprind o grupare de 4 insule şi anume: Pitcairn, Henderson, Ducie, şi Oeno.

Doar insula Pitcairn este locuită. Locuitorii sunt descendenţii revoltaţilor (mutineers) de pe vaporul Bounty şi al tahitienilor care i-au acompaniat. În anul 1789, 12 membri ai echipajului vasului Bounty s-au răzvrătit împotriva propriului lor căpitan. Aceast lucru s-a întâmplat în afara insulei Tofoa. Echipajul a obligat pe căpitan şi pe cel cae îi urmau lui să părăsescă nava în bărcile de salvare. Letcher Christian, împreună cu restul echipajului, au plecat spre insula Tahiti. În drumul lor au descoperit Insulele Pitcairn care i-au fascinat şi s-au stabilit aici.

Cu toate că locuitorii au reuşit să supravieţuiască ocupându-se de agricultură şi pescuit, perioada iniţială a fost marcată de tensiuni serioase între aceştia. Alcoolism, criminalitate şi boli au cauzat moartea a majoritatea locuitorilor şi a bărbaţilor tahitieni. Când insula a fost descoperită mai era locuită doar de John Adams, nouă femei şi câţiva copii. Astăzi insula are o populaţie de sub 50 locuitori, fiind jurisdicţia cea mai puţin populată de pe Pământ. Locuitorii acestei insule îşi asigură existenţa din pescuit şi agricultură, precum şi din exportul de miere de albine sau vânzarea de timbre către colecţionari. Chiar dacă terenul este accidentat solul este fertile. Astfel, se pot cultiva citrice, bananieri, pepeni verzi, trestie de zahăr şi fasole, precum şi o altă gamă destul de largă de alte fructe şi legume.

Accesul la ea se face doar cu ajutorul vaselor, prin Bounty Bay. Cultura şi limba sunt similare şi puternic influenţate de cele engleze şi tahitiene. Deoarece insula este foarte aproape de Tahiti, locuitoii ei şi turiştii pot experimenta numeroasele atracţii populare ale insulei şi apoi să se retragă la singurătatea insulelor Pitcairn.

Insula Henderson reprezintă o insulă de corali, care momentan este nelocuită. Platforma de corali a insulei are 15 m lăţime şi are trei plaje în partea sa nordică. A fost anexată Insulei Pitcairn în 1902 şi se află la o distanţă de 193 km faţă de aceasta. Această insulă a fost desemnată un patrimoniu naţional de către Naţiunile Unite în 1988, datorită păsărilor care se găsesc aici şi a rezervelor neatinse de fosfat. În insulă există 4