Turismul Balnear în România

Turismul naţional cât si cel internaţional,reprezintă o activitate economică majoră pentru cea mai mare parte a ţărilor.Istoria recentă arata că ceea ce turismul a dobândit ,poate fi rapid răsturnat din cauza evenimentelor: politice(Maroc ,Tunisia ,Iugoslavia), a efectelor modei(Grecia,Turcia), a pierderii de competitivitate(Spania, Italia) sau a oricărui alt factor exogen.În schimb,efectele negative ale unor factori ca:poluarea,deteriorarea mediului, eroarea de amenajare a teritoriului român, duc la scăderea frecvenţei turistice.

În aceste conditii, orice analiză a “filierei turismului” trebuie să se sprijine pe studierea structurilor cererii şi ofertei existente şi pe studierea prospectivă a evoluţiei previzibile a fluxurilor în raport cu analizele prospective ale economiei mondiale.

I.RECOMANDĂRI PRIVIND TURISMUL BALNEO-MEDICAL

Practicarea turismului are multiple şi diverse motivaţii. Printre altele amintim turismul de odihnă şi cel cu scop profilactic şi curativ(balneo-medical).

- Turismul de odihnă practicat de cei care având nevoie de un repaus fizic şi intelectual de lungă durată,îsi petrec concediul de odihnă în diferite localităţi de la munte sau la mare.

- Turismul balneo-climateric se referă la turistii care merg în staţiunile balneo-climaterice cu scopul de a-şi trata diverse afecţiuni sau pentru a preveni unele complicaţii ale acestora,folosind : clima, apele minerale, nămolurile, mofetele, apa sărată a lacurilor sau a mării etc.

- Balneoterapia constituie, prin excelenţă, un mijloc de stimulare şi de reglare a functiilor organismului prin acei factori naturali de mediu (ape minerale,nămoluri,climă) care actioneaza cu excitanţi fizici şi chimici.

- Climatoterapia constă în folosirea calităţilor climatice(aer,apă soare etc.);îmbinată cu practicarea unor activitaţi turistice sau cultural-distractive,duce la întărirea şi creşterea rezistenţei organismului slăbit dupa o stare de oboseală sau de boală, la reechilibrarea organimsului.

Stabilirea localităţii, staţiunii sau zonei în care se poate desfăşura concediul sau cura de tratament se face numai cu avizul medicului, de recomandarile căruia se va ţine seama cu cea mai mare stricteţe. Acţiunea biologică a caracteristicilor staţiunii se referă la o serie de efecte pozitive asupra organimsului. În acest sens, amintim că atât climatul de altitudine (munte),cât si cel marin sunt tonice puternice. La munte se constată o creştere a frecventei şi amplitudinii miscărilor respiratorii, a consumului de oxigen şi a arderilor; la acestea se adaugă scăderea glicemiei şi o tot mai buna fixare a calciului şi fosforului prin iradiere solară.Totodată, se observă şi o activizare a aparatului circulator,o supraactivitate musculară şi disparitia oboselii. Trebuie subliniat faptul că puritatea si lipsa de umiditate a aerului sunt deosebit de favorbaile în amelioarea bolilor aparatului rspirator,facând să dispară secretiile. La mare se observă creşterea numărului de globule roşii, dimnuarea tulburărilor neurovegetative, hipercalcemie şi hiperfosoremie.

II.TURISMUL BALNEAR ÎN ROMÂNIA

II.I Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării turismului balnear în România

Factorii naturali de cură, în special apa minerală, au fost în atenţia omului încă din

cele mai vechi timpuri, fapt dovedit de numeroasele descoperiri arheologice care au scos

la iveală părţi din instalaţiile vechilor băi romane utilizate în scop balnear la Geoagiu,

(cunoscută încă din timpul dacilor sub numele de Garmisara, iar în timpul romanilor

Termae Dodonae), Herculane, Călan, Săcelu-Gorj,Ocna Sibiului, Moneasa, Buziaş,

Călimăneşti-Căciulata. Totodată la Callatis şi Tomis romanii foloseau ca sursă de

tratament apa de mare şi izvoarele sulfuroase mezotermale.

După o perioada de intensă utilizare a factorilor naturali de cură din timpul

stăpânirii romane, aceştia au fost folosiţi sporadic, de populaţia locală, şi după retragerea

aureliană precum şi în tot evul mediu, fapt consemnat de unele documente istorice care

fac referire la: Băile Felix-1 Mai, Borsec, Topliţa, Cristuru Secuiesc ş.a..

Marea şi muntele pot avea indicaţii şi contraindicaţii terapeutice comune, dar şi speciale.

Indicaţiile speciale se referă la unele afecţiuni cardiace, la bolile de nutriţie, reumatice, renale, ginecologice. etc. Astfel, cei cu hipertensiune arterială în stadiul I şi II îşi pot petrece concediul în staţiunile balneare cu profil cardiovascular,de la munte,dar şi pe litoral ,având grijă să evite acţiunea razelor infraroşii,iar înotul sau alte sporturi să nu suprasolicite organismul.

Pentru cei cu forme articulare ale reumatismului se recomandă staţiunile : Felix, 1 Mai, Călimăneşti, Ocna Sibiului etc.Afecţiunile ginecologice,de genul nexitelor şi metroanexitelor, tulburările funcţionale ovariene şi stările portoperatorii , se pot trata eficient în staţiunile : Sovata, Bazna, Ocna Sibiului, Amara şi cele de pe litoral. Pentru afecţiunile otorinolaringologice(rinite, faringite, sinuzite cronice),sunt recomandate , pe lângă staţiunile demunte şi cele de pe litoral. Tuberculozele strict extrapulmonare, cum sunt morbul lui Pott si tumorile albe, precum şi rahitismul, necesită cură heliomarina.

Universitatea Crestină Dimitrie Cantemir”-Facultatea de Management Turistic şi Comercial