Tehnologie hotelieră și de restaurant - tehnici de animație

Tehnici de animaţie în turism

Primele definiţii consacrate animaţiei datează din anii 1960. Prin acest termen se înţelege orice acţiune într-un grup sau asupra unui grup, a unei colectivităţi sau a unui mediu social ce are ca scop dezvoltarea comunicării şi asigurarea vieţii sociale, recurgând la metode semidirecte. Animaţia în hotel este considerată ca o metodă de integrare şi de participare pornind de la trei procese stâns unite:

- un proces de dezvăluire prin crearea de condiţii ca orice grup sau individ să se descopere pe el însuşi;

- un proces de punere în legătură a grupurilor de oameni între ei, cu opere şi creatori sau cu centre superioare fie prin acceptare (acordul părţilor), fie printr-un conflict formalizat (de exemplu joc de echipă);

- un proces de creativitate prin interacţiunea indivizilor şi grupurilor cu mediul ambiant prin propria exprimare, propria iniţiativă şi propria responsabilitate;

- crearea tuturor condiţiilor pentru petrecerea într-un mod cât mai plăcut şi util a sejurului;

- informarea clienţilor şi stimularea consumului serviciilor hoteliere cu plată şi fără plată;

- antrenarea clienţilor în diferite activităţi recreative, cultural – sportive ca participanţi activi sau pasivi;

- antrenarea clienţilor în activităţi inedite, altele decât cele pe care le desfăşoară în mod obişnuit în timpul anului, reîntorcerea la copilărie şi la esenţa lucrurilor;

- crearea unei atmosfere plăcute pe tot parcursul sejurului.

Pentru unii, animaţia are ca funcţie dezvoltarea comunicării sociale, stabilirea căldurii şi intimităţii în relaţii. Pentru alţii, are ca funcţie raportat la trandiţia culturilor populare, de a pregăti ucenicia şi achiziţionarea marilor limbaje raţionale ale fiinţei umane, cu scopul unei eliberări totale, o metodă de organizare estetică, poetică şi economică. Într-o altă viziune, animaţia nu se întrevede decât printr-o perspectivă de lărgire a conştiinţei, a petrecerii timpului liber şi de a face turism în genul tehnicilor de divertisment sau relaxare nord-americane, într-o concepţie de a ocupa timpul liber al indivizilor şi o mişcare socială pe timpul călătoriilor sau al sejurului lor de vacanţă.

Tipologia animaţiei:

- Dupã locul de desfãsurare:

- Animaţie specificã structurilor de primire hoteluri, restaurante;

- Animaţie specificã activitãţii de turism care poate interveni în toate momentele consumului turistic: în mijloacele de transport, în statiuni etc.

- Dupã natura activitãţilor desfãşurate care sunt identificate de unii autori şi cu tehnicile de animaţie.

1. Animaţie sportivã: lectii, cursuri de gimnasticã aerobicã, sporturi de iarnã, sporturi nautice, ski, echitaţie, golf, înot, plonjãri subacvatice, yoga concursuri sportive intre turisti;

2. Animatie de divertisment: organizarea de seri distractive, concursuri distractive între turişti (karaoke), organizarea de baluri mascate, seri de discotecã şi concursuri: Miss Hotel, aniversarea zilelor de naştere, cei mai buni dansatori, parada modei organizatã de turişti etc.

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC SI COMERCIAL