Sinaia

Resurse turistice naturale.

A1. Cadrul natural cuprinzând 6 componente:

-relief

-geomorfologie

-vegetaţie

-fauna

-hidrografie

-peisaj

Amplasare.

Staţiunea Sinaia este aşezată pe Valea superioară a râului Prahova, în plină zonă carpatică, la poalele Munţilor Vârful cu Dor şi Piatra Arsă. Sinaia se află la o distanţă de 122 km de Bucureşti, 106 km de Aeroportul Internaţional Henri Coandă şi 37 Km de Braşov, pe drumul naţional DN1 .Sinaia este una dintre cele mai frumoase staţiuni montane de pe Valea Prahovei.Coordonatele geografice ale localităţii sunt: 45 grade, 21 minute, 30 secunde latitudine nordica şi 25 grade, 32 minute, 56 secunde longitudine estică.

Relieful.

Vatra staţiunii este dominată de cele două masive muntoase înconjurătoare. In vest se regăsesc Bucegii ce ating înălţimi de 2000-2500 m, cu abrupturi impresionante pe margini şi cu un vast platou de altitudine cunoscut sub denumirea de Platoul Bucegilor. In est, munţii Gârbova (baiului) prezintă o culme orientată nord-sud, lungă de mai bine de 30 de km şi cu înălţimi de 1700-1800 m.

In spaţiul dintre Buşteni şi Sinaia, pe o lungime de circa 10 km şi o lăţime de 2-3 km, valea se lărgeşte formând depresiunea intramontană Sinaia.

Geomorfologie.

Munţii Bucegi, având forma unei mese potcoave, sunt alcătuiţi din roci foarte variate. Cele mai caracteristice sunt conglomeratele sedimento-detritice, alcătuite din fragmente rotunjite de roci şi minerale, cimentate între ele prin siliciu, calcit, argila, etc.

Acestea se sprijină, în vest pe şisturile cristaline ale munţilor Leoata şi pe calcare jurasice, iar în est pe formaţiunile cretacice inferioare. Particularităţile conglomeratelor au facut ca ele să reprezinte un tip aparte, cunoscut în literatura de specialitate, sub denumirea de "conglomerate de Bucegi", constituite din fragmente mai mari sau mai mici rotunjite, de calcar galbui, gresii, şisturi cristaline, etc.

Vegetaţie.

In staţiunea Sinaia şi în împrejurimile sale, covorul vegetal este deosebit de variat, aflându-se în concordanţă cu condiţiile fizico-geografice specifice acestei extremităţi a Carpaţilor Meridionali. In etajele montan inferior şi montan mijlociu, se întâlnesc mai frecvent fagul, bradul şi molidul, la care se mai adaugă laricea, paltinul, ulmul de munte, frasinul, plopul tremurător, mesteacanul.

Etajului montan superior îi sunt caracteristice numai molidişurile pure prezente la peste 1500 m altitudine, în Valea lui Carp, Valea Peleşului, Valea Izvorului, etc. Etajul subalpin cuprinde laricea şi molidul, sub formă de pâlcuri. Tot aici mai apar jneapanul şi arinul de munte. Pajiştile şi tufişurile alpine acoperă cele mai mari înălţimi ale munţilor, care se remarcă printr-un covor vegetal adaptat la vânt, uscăciune şi temperaturi mai scăzute. In această zonă întâlnim pernitele de iarba roşioara şi tufişurile de ochiul găinii. In etajul montan întâlnim rar alunul, liliacul sălbatic; acestea din urmă numai la stânca Sfânta Ana şi în Poiana Caprei, din pădurea de pe Piatra Arsa. Dintre plantele ierboase, cele mai frecvente sunt: captalanul, feriga, fragul, ghiocelul, pedicuţa, pelinul, podbalul, sovarful, sunatoarea, trei fraţi pătaţi, zburatoarea, s.a.