Potențialul turistic al reliefului - Maramureș

Potenţialul turistic reprezintă totalitatea factorilor de atracţie aparţinând cadrului natural sau antropic. Relieful reprezintă elementul major în structura potenţialului turistic al oricărui teritoriu, el fiind suportul material al desfăşurării activităţilor turistice. Acesta se caracterizează printr-o mare varietate genetică, structurală, dimensională şi fizionomică, elementele sale fiind implicate în nuanţarea trăsăturilor altor elemente ale cadrului natural, de ordin climatic, hidrografic, biotic.

Potenţialul turistic are două componente:

1. componenta naturală

2. componenta antropica (social-culturală)

POTENŢIALUL NATURAL AL TURISMULUI

Componentele cadrului natural sunt:

- substratul geologic

- relieful

- hidrografia

- vegetaţia

- fauna

- clima

- vremea (fenomenul turistic concret depinde de vreme)

- solul

Potenţialul turistic natural este legat mai ales de relieful montan (etajat) de o diversitate deosebită.

Regiunea Maramureş cuprinde marea depresiune a Maramureşului, precum şi munţii din sudul, nordul şi estul acesteia, dar şi culmile şi versanţii limitrofi ai celor din sud, toate aceste unităţi alcătuind un spaţiu în care elementele naturale sunt caracterizate prin diversitatate şi desfăşurare armonioasă.

Unităţile montane, care ocupă circa 43% din suprafaţa judeţului, concentrează un potenţial turistic deosebit de bogat. În funcţie de concentrarea şi valoarea obiectivelor turistice existente se disting:

- munţi cu un potenţial deosebit de complex, cu o mare varietate de peisaje şi o valoare turistică deosebită: Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului;

- munţi cu mare potenţial turistic, dar cu o varietate mai redusă a peisajelor: Munţii Gutai;

- munţi cu potenţial turistic mediu, datorat unui tip de relief specific: Munţii Ţibleş.

Relieful variat al Ţării Maramureşului sporeşte gradul de atractivitate al regiunii. Ceea ce numim azi Ţara Maramureşului este teritoriul cuprins între următoarele coordonate: în vest - Pasul Huta (587 m altitudine), în nord - râul Tisa care separă România de Ucraina, respectiv Maramureşul Istoric de Maramureşul ucrainean care odată reprezenta un întreg; în est şi sud-est - Pasul Prislop (1416 m altitudine) cu trecere spre Moldova; în sud - lanţurile muntoase vulcanice Oaş-Gutâi-Ţibleş, şi cristaline Munţii Rodnei, respectiv pasurile Dealul Ştefăniţei (818 m altitudine), Pasul Neteda (1040 m altitudine) şi pasul Gutâi (987 m altitudine). Văile longitudinale şi transversale, Săpânţa, Mara, Iza şi Vişeu brăzdează relieful muntos maramureşean. Potenţialul turistic al unităţilor montane este dat de structura geologică variată, ce a generat tipuri de relief cu funcţie turistică deosebită:

- lanţul de munţi vulcanici Oaş-Gutâi-Ţibleş: Creasta Cocoşului din Munţii Gutâi (1443 m altitudine)

- lanţul de munţi cristalini, Munţii Maramureşului (cea mai salbatică zonă din Maramureş) şi Munţii Rodnei (altitudinile cel mai înalte din Carpaţii Orientali, vârful Pietrosul 2303 m altitudine)

- zonele de defileu de la Săpânţa, Mara cu Cheile Tătarului, zona de defileu din dreptul comunei Strâmtura situată pe Valea Izei, zona de defileu de pe râul Vişeu din dreptul localităţilor Petrova şi Valea Vaserului

- lacurile, cascadele, tăurile, regiunile cu apă minerală, rezervaţiile naturale întrerup masivitatea munţilor şi dau culoare

- aşa sunt lacurile sărate de la Ocna Şugatag, cascadele de pe Săpânţa, Runc, munţii Maramureşului şi Rodnei, tăurile Morărăni şi Chendroaiei (Munţii Gutâi), apa minerală din Săpânţa, Valea Izei şi Munţii Maramureşului

- Depresiunea Maramureş încadrată de lanţurile muntoase şi brăzdată de râuri

Dealurile, podişurile şi piemonturile ocupă 30% din suprafaţa judeţului Maramureş. De o frumuseţe aparte sunt Depresiunile Maramureşului, Lăpuşului şi Băii Mari, cu dealuri, terase şi lunci care au favorizat, prin bogăţiile naturale şi geoclimaterice, prezenţa şi permanenţa omului din cele mai vechi timpuri în aceste zone şi, implicit, dezvoltarea activităţilor turistice.