Oferta turistică

Pentru a defini “oferta turistică” este esenţială departajarea sa conceptuală de “producţia turistică”, necesitatea determinată de specificul industriei turistice.

Cadrul şi potenţialul natural şi antropic, echipamentul de « producţie » al serviciilor turistice, masa de bunuri materiale (alimentare, industriale) destinat consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţiile specifice, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare (preţ, facilităţi) formează oferta turistică.

Ansamblul de servicii care mobilizează forţa de muncă, echipamentul de producţie şi bunurile materiale care se materializează într-un consum efectiv în cadrul unei ambianţe specifice, reprezintă producţia turistică.

Relaţia oferta turistică – producţie turistică este marcată de următoarele particularităţi, comparativ cu aceeaşi relaţie de pe piaţa bunurilor fizice :

a) Producţia turistică poate fi cel mult egală cu oferta ;

b) Oferta turistică există şi independent de producţie, în timp ce producţia turistică nu se poate realiza în afara ofertei ;

c) Oferta de bunuri materiale nu se poate detaşa de existenţa unei producţii ;

d) Structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producţiei turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri materiale reflectă structura producţiei respective ;

e) Oferta turistică este fermă – există atâta timp cât există elementele ce o compun ; producţia turistică este efemeră, există cât timp se manifestă consumul, încetează o dată cu încheierea consumului ;

Această relaţie particulară între oferta turistică şi producţia turistică evidenţiază rolul primordial al ofertei ca sursă a producţiei turistice, dar şi rolul producţiei ca mobilizator al ofertei.

Principala caracteristică a ofertei turistice o reprezintă complexitatea sa. Aceasta se referă la structura ofertei, cât şi la structura producţiei şi a producătorilor de turism. Elementele componente ale ofertei pot fi grupate în două categorii :

a) Elemente atractive, compuse din resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice, având o importanţă relativă în timp şi spaţiu în cadrul ofertei turistice;

b) Elemente funcţionale, compuse din echipamentul şi serviciile care fac posibilă desfăşurarea producţiei turistice ;

Fiecare din componentele celor două categorii de elemente prezintă, o mare diversitate de materializări. Astfel, echipamentul de primire, respectiv cazare, este format din hoteluri, moteluri, reşedinţe secundare, pensiuni, camping, sate de vacanţe etc.

Oferta turistică poate fi clasificată în funcţie de motivaţia dominantă a consumatorilor în patru mari grupe :

a) Oferta turismului de vacanţă : turism balnear, turism sportiv, turism recreativ, familial ;

b) Oferta turismului cultural: turismul de studii, turism religios ;

c) Oferta turismului de afaceri ; turism de congrese ;

d) Oferta turismului pentru îngrijirea sănătăţii : turismul de tratament ;

Fiecare dintre ofertele turistice enumerate aparţine unei pieţe individualizate pe plan cantitativ şi calitativ, de gradul de dezvoltare economică al ţării căreia îi aparţine şi de factorul uman şi natural specific, ce reprezintă cadrul de materializare al producţiei turistice.

Ofertanţii de produse turistice sunt prestatori sau « fabricanţi » ai diferitelor produse şi prestaţii, întreprinderi din sectorul comercial, touroperatori, asociaţii şi organisme cu vocaţie socială, diferite organizaţii teritoriale.

Alături de specializarea producătorilor, specificul domeniului turistic imprimă şi un caracter ocazional acestei profesiuni. Aceasta presupune existenţa predominantă a unor întreprinderi mici şi mijlocii în majoritatea activităţilor turistice.

Fragmentarea profesiei turistice nu exclude însă formarea unui sector integrat sau a unor grupări profesionale. Totodată, se manifestă în ultimul deceniu şi o tendinţă de centralizare şi concentrare a ofertanţilor de turism pe domenii de specialitate.

O a doua caracteristică a ofertei turistice este reprezentată de rigiditatea sa. Această rigiditate se poate analiza pe multiple planuri, cum ar fi : imobilitatea ofertei şi producţiei turistice care, pentru a fi consumată, presupune deplasarea consumatorului şi nu a produsului ; imposibilitatea stocării ofertei, deci a adaptării cantitative a ofertei la nivelul cererii.