Obiceiuri și Tradiții de Iarnă din Zona Dornelor

Orasul Vatra Dornei numara 16.500 de locuitori si se afla situat in centrul Carpatilor Orientali, la confluenta dintre Bistrita Aurie si raul Dorna. Asezarea a fost atestata documentar la sfarsitul secolului XVI si a cunoscut o dezvoltare intensa dupa descoperirea proprietatilor curative ale apelor minerale din regiune. In secolul XIX se construiesc aici primele stabilimente balneare si tot acum incep tratamentele cu namol de turba.

Orasul, strabatut de cea mai importanta cale ferata care leaga Moldova de Transilvania, detine un parc cu o suprafata de 50 de hectare, declarat rezervatie dendrologica, unde se afla cele mai multe izvoare minerale. Din Vatra Dornei se pot face numeroase drumetii in Muntii Rarau Giumalau. Dintre festivalurile care se desfasoara an de an in Vatra Dornei, cel mai indragit este cel al teatrelor de papusi.

Luna noiembrie se deschide cu targul de turism Tara Dornelor si continua cu cea de-a opta editie a Festivalului National al Teatrelor de Papusi Casuta cu Povesti. Pe 28 decembrie are loc Festivalul International de Datini si Obiceiuri de Iarna Porniti Plugul Feti Frumosi, organizat de Primaria Vatra Dornei in colaborare cu Casa Municipala de Cultura. Nu ratati nici Serbarile Zapezii care se desfasoara in fiecare week-end din ianuarie si februarie 2008.

Principalele partii de schi din Vatra Dornei au instalatii moderne de transport si se adreseaza atat incepatorilor, cat si avansatilor. Partia Parc, cu o lungime de 900 de metri si un nivel mare de accesibilitate, este perfecta pentru copii si pentru cei care vor sa invete sa schieze. Partia Dealu Negru are o lungime de 3000 de metri si un grad mediu de dificultate si este preferata de cei care stiu bine sa schieze, dar poate fi abordata fara mari probleme si de incepatori.

Principalele obiective culturale din Vatra Dornei sunt Muzeul Etnografic al Bucovinei, unde puteti sa va familizarizati cu civilizatia traditionala si Muzeul Vanatorii si al Stiintelor Naturale, unde puteti sa vedeti superbe exemplare din fauna specifica zonei alaturi de trofee de cervide. Parcul din statiune este renumit pentru veveritele extrem de prietenoase si pentru concertele fanfarei din timpul verii. Centrul de echitatie de la baza Partiei Parc constituie o alta atractie turistica din Vatra Dornei, ca si patinoarul care se deschide in timpul sezonului rece.

În pitoreştile comune Vama, Fundu Moldovei, Pojorâta, Sadova, Voroneţ, Iacobeni, Mestecăniş ş.a., dar şi în oraşele Suceava, Gura Humorului, Vatra Dornei, Rădăuţi – cele mai bogate în obiceiuri tradiţionale – Naşterea Domnului este vestită prin colinde deosebite, de o mare varietate, unele de sorginte creştină, referitoare strict la Naşterea Pruncului („O, ce veste minunată/În Betleem ni se-arată/Că a născut Prunc/Prunc din Duhul Sfânt/Fecioara curată”; „Astăzi s-a născut Hristos/Mesia, chip luminos/Lăudaţi şi cântaţi/Şi vă bucuraţi”), altele laice, vizând anumite categorii socio-profesionale (preoţi, păstori, pescari, vânători, soldaţi, flăcăi şi fete de măritat etc.), majoritatea acestora fiind oarecum comice, legate de preocupările şi îndeletnicirile oamenilor. Unele colinde de acest tip sunt „asezonate” cu scenete de teatru popular jucate pe la casele gospodarilor, la uşi şi ferestre dar şi în interiorul locuinţelor, în faţa mesei încărcate de colaci, mere, nuci şi alte bunătăţi care se dăruiesc apoi interpreţilor. Toate aceste colinde constituie o chintesenţă a spiritualităţii creştine a neamului, expresii foarte sugestive ale ethosului arhaic românesc, şi ele poartă diverse denumiri în funcţie de zonele ţării: moş-ajun, colindiş, piţărăi, cucuţat, cântece de stea.

În multe sate româneşti ( de exemplu în cele maramureşene ), în seara de Crăciun ( ca şi-n noaptea Sf. Andrei ) se ung cu usturoi vitele şi grajdurile, pentru ca să nu vină cumva pe-acolo şi să le omoare strigoii, moroii şi alte duhuri necurate. Usturoiul se pune în coarne, pe frunte, pe spate, făcânduli-se vitelor semnul crucii. Se mai ung si oamenii cu usturoi în frunte, la coate şi-n genunchi, precum şi uşorii şi ferestrele, pentru a se îndepărta demonii nopţii.

În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, luată anume dintr-o vale, în care punem şi o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri, care vor merge pe vale, in jos.

Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat şi zice către fiecare pom aşa : ,,Măr ( păr, prun etc.), astfel de rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele ‘’

Tot în seara de Crăciun până la Anul Nou, fetele care doresc să-şi cunoască viitorul lor ursit iau din fiecare mâncare câte puţin şi pun într-o ulcică. Mai apoi, în seara de Anul Nou, înconjoară goale casa de 9 ori ; a noua oară, uitându-se pe fereastră, îl văd pe cel adorat mâncând din ulcică.

Prin unele părţi, este obiceiul ca în ziua de Ajunul Crăciunului, dascălii tineri bisericeşti să umble cu ICOANA. Este vorba de o icoană pe care este zugrăvită naşterea lui Isus Cristos, în mijlocul staulului. Intrând în casă, unul din dascăli aşază marginea de jos a icoanei pe piept, ţinând mâinile de cele două colţuri de sus şi începe a cânta troparul naşterii Mântuitorului.

Un alt obicei, răspândit mai cu seamă în Moldova, este SFINŢIREA MESEI DE AJUN. Această datină de a umbla preotul cu Ajunul ca să sfinţească masa şi să vestească enoriaşilor Naşterea Domnului este foarte veche. Prin Nordul Moldovei, se pregăteşte masa pentru Ajunul Crăciunului cu mâncăruri de post. Nimeni n-are voie să descopere masa până nu intră preotul pe uşă. Preotul blagosloveşte masa de post, gustă primul din bucate, apoi cei ai casei.