Localitatea Bogdan Vodă - propunere de amenajare turistică

Situatia initială existentă în localitate

Limită și situare

Bogdan Vodă, este o aşezare străveche din Maramureş, un ţinut istoric legendar care face parte integrantă din Depresiunea Maramureş.

Numele localităţii, Cuhea, a fost schimbat oficial în Bogdan Vodă din 1969. Toponimul de Cuhea apare sub diferite forme, toate derivând de la una iniţială care are sensul de ,, bucătărie”.

Etimologic termenul Cuhea pare de provenienţă din limba slavă unde Cuhnea sau Cuhnia are sensul arătat mai sus. El apare în documente sub diferite forme Kohnya şi Kuhnya sau derivarea numelui topic direct din germanul Kuche.

Localitatea este situat în compartimentul sud-estic al depresiunii, pe paralela 47030’ latitudine nordică şi meridianul de 24015’’ longitudine estică. Bogdan Vodă este situată pe Valea Izei, în partea de sud-est a judeţului Maramureş, pe DJ 186 şi DJ 188 la 100 km de municipiul Baia Mare şi la 43 km de Sighetu Marmaţiei, la o altitudine medie de 400m. Comuna este traversată longitudinal de D.J. 186, iar de o parte şi de alta a D.J.188 se află cele 1400 de case, densitatea fiind de 20-25 case pe hectar.

Poziţia localităţii Bogdan Vodă poate fi apreciată ca una drept favorabilă deoarece Valea Izei se lărgeşte considerabil după Dragomireşti, iar şesul localitătii Bogdan Vodă este dintre cele mai întinse de pe întregul curs al râului Iza, situaţie similară celei de la Rozavlea sau Bârsana, deschiderea fiind şi mai mare la Sighet.

Localitatea Bogdan Vodă se găseşte aşezată în lunca Izei, pe loc drept de-a lungul şoselei care coboară de la Săcel spre Sighet; cu legătură spre Borşa şi Năsăud. Cu excepţia unui număr relativ redus de locuinţe de pe terasa sudică a Izei şi de pe dealurile dinspre nord şi nord-est grosul caselor se află grupate în vatra satului, formată din luncile de pe valea principală , cea a Izei şi de pe cea lăturalnică, a Bocicoelului, numită simplu, Valea Cuhii.

Localitatea Bogdan Vodă se învecinează: la nord, nord-est cu satul Bocicoel (care face parte din comuna Bogdan Vodă), la est cu oraşul Dragomireşti, la sud cu comuna Ieud şi la vest cu comuna Şieu

Casele sunt construite în general din lemn, dar în prezent orientarea este spre beton, cărămidă, etc, aici încă se mai păstrează tradiţia în construcţia caselor şi a porţilor în stil maramureşean.

Este o zonă cu dealuri mai joase decât împrejurimile (600m altitudine) şi mai puţin împădurite, dovedind o activitate economică intensă încă din Evul Mediu.

Agricultura zonei e reprezentată mai ales de livezi şi fânaţe pe dealuri, iar în vale terenul e potrivit pentru cultivarea cartofilor. Munţii Ţibleş cu o altitudine de peste 1800 m se pot vedea înspre Sud-Est iar Munţii Rodnei cu vârful Pietrosu (2303m altitudine) înspre Est

Reţeaua hidrografică

Este constituită din râul Iza şi micii săi afluenţi. Râul Iza este afluent de ordinul I al râului Tisa. De la baza izvoarelor până la confluenţa cu Tisa are o lungime de 58 km. Din dreapta şi din stânga primeşte o reţea de pârâuri, având afluenţi pe dreapta: Valea Satului şi Valea Lutoşi, iar pe stânga Valea Satului.Aici se varsă pârâurile Ieud şi Valea Satului în râul Iza, fiind prin urmare un punct important la confluenţa drumurilor care duc spre Ieud, respectiv Vişeu cu culoarul Izei.

Clima

Depresiunea Maramureşului este cea mai rece şi mai umedă regiune a Carpaţilor noştri, fiind protejată, de crivăţul şi asprimea iernilor din nordul Europăei.

Clima este influenţată de situarea nordică a ţinutului şi în special de aspectul depresionar. Ea se caracterizează prin veri răcoroase, ierni aspre, cu zăpadă şi precipitaţii suficiente în tot timpul anului, atingând un nivel maxim în lunile iunie-iulie.

Solul

Este sărac pentru agricultură, platformele şi terasele sunt aşezate pe roci de solidificare puternic alterate (gresii, marne, aglomerate vulcanice) şi au dezvoltat podzolul secundar, format din straturi de lut argilos, în timp ce regiunea înaltă este dominată de pajişti.

Istoric

Săpăturile arheologice din zona Zneamăn au relevat existenţa aşezării încă din epoca bronzului, dar şi din epoca ulterioară a fierului (Hallstatt).

A fost reşedinţă a voievozilor români din Maramureş. In acea vreme a fost ridicată o cetate pe malul înalt al Izei descoperită în urma săpăturilor arheologice din 1984 pe locul numit Grădina lui Cârlig, şi o biserică din piatră ale caror ruine se mai pot vedea şi acum.

În 1365, localitatea împreună cu satele învecinate (Ieud, Bocicoel, amândouă Vişaele, Moisei, Borşa, Sălişte şi Săcel) vor fi dăruite de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, nepoţilor lui Dragoş Vodă alungaţi din Moldova de Bogdan, ctitorii mănăstirii din Peri, drept recompensă pentru pagubele suferite.