Litoralul Mării Negre

Argument

Marea Neagra este cea mai importanta zona turistica, considerând numarul mare de turisti români si straini. "Riviera" romaneasca, cu o lungime de 50 de km, facuta dintr-un lant continuu de 16 statiuni (unele dintre ele balneoclimaterice), in afara de cele sase cele mai cautate: Mamaia, Eforie Nord, Costinesti (statiunea tineretului), Neptun, Olimp, Venus, 2 Mai, toate construite dupa 1960. Turistii pot vizita si vestigiile celor trei colonii fondate de greci aici in secolele 7-6 inainte de Hristos: Histria in nord, Tomis in centru (in zilele noastre Constanta, cel mai important port la Marea Neagra a României si care gazduieste un impozant muzeu arheologic) si Callatis (in prezent orasul Mangalia), cat si monumentul de la Adamclisi (aflat la circa 100 km vest de litoral). In afara de factorii de cura obisnuiti, exista aici lacuri naturale cu namol. Lacul Techirghiol este cel mai apreciat si câteva sanatorii au fost construite in jurul lui.

Resursele turistice naturale ale României, care o situeaza, prin bogatie si varietate, printre tarile cele mai dotate din acest punct de vedere, pot fi amplu puse în valoare datorita, pe de o parte, acumularilor semnificative din ultimii ani înregistrate în procesul de reforma, care vizeaza descentralizarea si privatizarea acestui sector important al economiei nationale, si, pe alta parte, datorita modernizarilor si noilor dotari pe care le-a cunoscut infrastructura turistica si care au efecte benefice asupra calitatii serviciilor oferite.Evaluarea industriei turistice românesti indica faptul ca turismul poate deveni una din industriile de export puternice ale României, care va concura efectiv cu alte tari. Turismul românesc este privit, de altfel, ca un obiectiv si mijloc al dezvoltarii economico-sociale de ansamblu, în contextul politicii nationale de progres si de integrare în structurile europene.

Turismul reprezinta una din modalitatile de folosire a timpului disponibil pentru odihna,,recreere,tratament si distractii,iar un aspect aparte al economiei judetului Constanta il constituie valorificarea turistica si balnear a litoralului romanesc.Litoralul romanesc reprezinta cea mai importanta zona turistica ,cocentrand aproape jumatate din capacitatea hoteliara a Romaniei si aproximativ 2/3 din totalitatea posibilitatilor de cazare oferite turismului international. Nota caracteristica a spatiului constantean este data de Litoralul Marii Negre. Acest pamant al fagaduintei se intinde in judetul constant ape o lungime de peste 100 de km.(din totalitatea de 244 care formeaza iesirea la mare a Romaniei),intre Capul Midia(taberele Navodari) si campingul 2 Mai.

Ca urmare a poziţiei sale Marea Neagră este singura, principala sau una din mările a numeroase popoare care locuiesc din timpuri mai vechi sau mai noi ţărmurile sale. Cele mai vechi popoare pontice sunt Românii, Armenii, Gruzinii şi Abhazii. Alte popoare pontice sunt Grecii, slavii cunoscuţi sub numele de Bulgari, Turcii şi alte popoare turcice (de exemplu Găgăuzii), Tătarii sau Mongolii (veniţi în regiune în sec. XIII), Rutenii, Ucraineenii, Azerii, Ruşii şi alţii. Toate aceste popoare prezintă astăzi o serie de tradiţii, legende şi alte forme de folclor legate de Marea Neagră.

Capitolul I. Turismul, o componenta importanta a economiei

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea călătoriei.

Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint în variante dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturi, datorită cunoaşteri unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţi de refacere a sănătăţi şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturi ca rezultat al dezvoltări comerţului, industriei şi al perfecţionări mijloacelor de transport” (Guy Freuler).