Dezvoltarea și Promovarea Turismului de Afaceri

INTRODUCERE

Am ales ales ca temă pentru proiect, turismul, deoarece este un domeniu atractiv în care doresc să lucrez după terminarea facultăţii. De preferat ar fi într-un hotel, tocmai din aceasta cauză m-am şi orientat către turismul de afaceri. În plus, în Bucureşti, majoritatea turiştilor sunt cei de afaceri. Pentru elaborarea acestui proiect am cules informaţii din diferite surse bibliografice, precum cărti de turism şi internet.

Turismul de afaceri este cea mai solidă ramură a industriei turismului din România. Acest tip de turism, care include team-building-urile, călătoriile de afaceri, participarile la programe de training, reprezintă o importantă sursă de venituri pentru operatorii români. Pe parcursul celor două capitole am prezentat aspectele generale privind turismul de afaceri, cu particularităţile şi caracteristicile sale specifice, cât şi experienţa sa natională şi internatională. În ceea ce priveşte al-II-lea capitol, cel legat de experienţă, am pus accent pe dotările de care dispune turismul de afaceri.

Astfel, turismul de afaceri necesită o atenţie deosebită, motiv pentru care în următoarele pagini am încercat să fac o prezentare succintă a acestui domeniu încă de la apariţia lui. Deşi îşi are originea în statele puetrnic dezvoltate, s-a extins atât de mult încât a acaparat şi România, prezenţa acestuia simţindu-se în special după anii ’90, când investitori autohtoni şi străini au inceput să dezvolte un climat şi un mediu de afaceri prosper.

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND TURISMUL DE AFACERI

1.1. Istoric, conţinut, concepte

Turismul, în general şi turismul de afaceri în special sunt activităţi apărute o data cu omenirea, chiar dacă acest termen nu a fost definit decât în secolul al-XIX-lea.

Istoria turismului de afaceri se pierde în negura timpului. Apariţia agriculturii de subzistenţă în Africa, Asia şi Europa, cu mii de ani înaintea erei noastre a dus automat la dezvoltarea schimburilor comerciale ce se realizau la distanţe din ce în ce mai lungi. De asemenea, dezvoltarea oraşelor a generat o nevoie crescută de produse pentru gospodării. Se poate afirma că primele călătorii de afaceri au fost întreprinse de către micii comercianţi şi de către artizani care puteau călători şi mii de kilometri pentru a-şi desface produsele.

Urmează apoi perioada marilor imperii: Egipt, Persia, Grecia şi Roma, ce au stimulat creşterea comerţului şi implicit a călătoriilor de afaceri. Cel mai bun exemplu este cel al Imperiului Roman, care prin dezvoltarea unui sistem de drumuri extins în tot imperiul a făcut posibil schimbul de produse din Italia în Spania, din Asia şi Orientul Mijlociu până în Marea Britanie. Printre obiectele şi produsele descoperite de arheologi în cele mai diverse locuri ale Imperiului se numară: obiecte de olărit fabricate în Italia, vase cu ulei de măsline din Spania; carafe cu vin din Grecia sau pietre preţioase din Orientul Mijlociu, toate expuse în prezent în muzeele ţărilor unde au fost descoperite (Marea Britanie, Franţa, Germania sau România, pentru a enumera doar câteva din marile rute ale comercianţilor antichităţii).

Căderea Imperiului Roman a adus cu sine o perioadă de instabilitate economică şi politică, reducând temporar şi volumul călătoriilor de afaceri.

Pe toată durata evului mediu şi pâna în zorii erei moderne, principalele categorii de călători au fost comercianţii şi pelerinii. Din punct de vedere istoric, oamenii de afaceri au constituit elementul major de mobilitate şi factorul de continuitate în relaţiile dintre diverse popoare. Acest lucru este confirmat şi de faptul că pâna în secolul al XIV-lea fuseseră adoptate tehnici comerciale şi instrumente juridice mult mai avansate: cambiile, poliţele de asigurare şi contractele de comision dezvoltându-se în această perioadă şi obligând comercianţii la o mai mare grijă faţă de afacerile pe care le derulau.¹

De-a lungul istoriei au existat, alături de negustori, alte trei mari categorii profesionale care au practicat (într-o formă incipientă) călătoriile de afaceri: preoţii tuturor religiilor ce călătoreau fie în scopul introducerii religiei respective în teritoriile ocupate, fie pentru întâlniri ale conclavurilor, fie pentru pelerinaje.

A doua mare categorie o reprezentau soldaţii şi în particular mercenarii, ce călătoreau fie pentru a lua parte la bătălii, fie pentru a se muta în teritoriile ocupate, sau pur şi simplu pentru că se muta garnizoana.

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE COMERŢ