În timp ce pandemia a perturbat semnificativ predarea și a adâncit inegalitățile, aceasta a oferit, de asemenea, și oportunități pentru transformarea pedagogiei și transformarea etosului școlar, și anume, noi modalități de predare și învățare, noi moduri de comunicare cu copiii și familiile, noi roluri pentru creșterea nivelului general de bunăstare a elevilor.
Începând cu 11 martie 2020, ca urmare a deciziei Ministerului Educației și Cercetării de a suspenda cursurile față - în - față, sistemul de învățământ se reorientează către practici noi de comunicare și de cooperare prin care să asigure continuitatea învățării și funcționarea organizațională. Măsurile instituite prin starea de urgență ne relevă maniere diferite, câteodată inedite, de a fi și a acționa. Adulți și copii deopotrivă sunt în situația de a descoperi noi moduri de conectare socială și de continuare a activităților profesionale, sociale, culturale, ludice și de petrecere a timpului liber; în acest sens, utilizarea noilor tehnologii a luat o amploare de neimaginat în urmă cu câteva luni.
Toate aceste elemente au, cu siguranță, o zonă de evoluție și dezvoltare socială importantă, dar faptul că totul s-a întâmplat brusc „peste noapte” a pus societatea în fața unei provocări de o magnitudine pe care nu am mai întâlnit-o până în prezent.
Ca urmare, instituții guvernamentale, școli, ONG-uri și companii private, profesioniști ai educației și din zona tech s-au trezit la o masă rotundă a dezbaterilor (de cele mai multe ori online, la distanță) pentru a găsi soluții, punând la dispoziție expertiză, idei, resurse, portaluri, instrumente și platforme de e-learning. Deși trebuie spus că nu întotdeauna viteza și cantitatea au asigurat un proces didactic de calitate, totuși putem vorbi aici, în primul rând, ca despre un context prielnic pentru reflecție și adaptare permanentă.
Cu toate acestea putem afirma că nu am început cu toții chiar de la 0 (zero), deoarece demersurile de realizare a activităților educative utilizând instrumente și resurse digitale nu constituie o noutate, pentru cei mai mulți profesori, datorită faptului că, atât MEC cât și instituțiile din subordine au promovat, în ultimele decenii, câteva inițiative și programe cu componentă digitală, începând cu programul AEL, apoi cu Sistem Educațional Informatizat (SEI), urmate de acțiunea e-Twinning, programe de formare a cadrelor didactice în utilizarea noilor tehnologii și terminând cu încercările de constituire a unei baze de resurse educaționale deschise sau demersurile din proiectele ROSE și CRED.
Putem susține, totuși, că elementul care a condus la o presiune majoră asupra sistemului de învățământ și a societății în ansamblul ei, a constat în utilizarea exclusivă a mijloacelor de comunicare la distanță pentru a face educație de calitate, corespunzător secolului XXI.
Astfel, trebuie să recunoaștem din capul locului că:
sistemul de învățământ este doar parțial pregătit, o parte dintre cadrele didactice nu posedă, în acest moment, suficiente informații și competențe specifice instruirii asistate de calculator;
curriculumul permite într-o măsură variabilă / secvențială/ revizuită transpunerea materiei în activități la distanță;
companiile edtech nu au fost stimulate pentru a construi soluții interoperabile, mulate pe nevoile de sistem ale educației.
În aceste circumstanțe au apărut, inevitabil, o serie de impedimente de natură logistică,
3
pedagogică, tehnică și de conținut în domeniul multor discipline școlare.
Toate acestea pot să fie văzute fie ca bariere fie drept provocări cărora profesorii, elevii, părinții și decidenții educației încearcă să le facă față în ritmul rapid în care apar, manifestând, în proporții variabile, disponibilitate, interes, măiestrie pedagogică, inventivitate.
În același timp, trebuie menționat că nu au existat (și, parțial, nu au fost posibile) măsuri care să poată fi aplicate la nivelul întregii populații școlare, soluțiile adoptate la nivelul unităților de învățământ și al claselor variind foarte mult de la experiențe antrenante și memorabile de învățare, prin sesiuni de învățare online, și până la situații în care perioada de suspendare a cursurilor față în față a însemnat pentru unii elevi un fiasco sau chiar un haos total față de școală și, implicit, față de învățarea formală.
Astfel de situații au avut la bază atât cauze subiective cât și cauze obiective ca: lipsa de echipamente, nivelul scăzut al competențelor digitale, cazuri sociale (mii de familii care trăiesc de pe o zi pe alta și care nu au condiții de a le asigura copiilor cele necesare participării la activitățile online), apoi avem situații la nivelul unităților de învățământ, cum ar fi de tipul de încadrare, suplinirea pe post, zona în care este situată localitatea și infrastructura acesteia, etc.
În absența unei infrastructuri tehnologice decente la nivelul cadrelor didactice, dar mai ales la nivelul elevilor, fără abilitare consistentă în zona competențelor digitale a profesorilor, fără acces la platforme online dedicate, de tipul Virtual Learning Environment sau Virtual Classroom, cu resurse didactice digitale și multimedia precare, fără un orizont de timp care să fie destinat activității online, cadrele didactice au fost nevoite să susțină activități didactice într-un regim cu totul special.
Experiențele, pozitive sau negative, dobândite în acest răstimp reprezintă resurse valoroase nu doar pentru cei direct implicați în activitate, ci mai cu seamă pentru specialiștii din științele educației, pentru că decantarea acestor experiențe poate fi valorificată epistemologic prin sugestiile de optimizare a politicilor educaționale, a conținuturilor curriculare, a formării inițiale și continue a cadrelor didactice.
În aceste circumstanțe au apărut, inevitabil, o serie de impedimente de natură logistică, pedagogică, tehnică și de conținut în domeniul multor discipline școlare. Toate acestea pot să fie văzute fie ca bariere, fie drept provocări cărora profesorii, elevii, părinții și decidenții educației încearcă să le facă față în ritmul rapid în care apar, manifestând, în proporții variabile, disponibilitate, interes, măiestrie pedagogică, inventivitate.
În același timp, trebuie menționat că nu au existat (și, parțial, nu au fost posibile) măsuri care să poată fi aplicate la nivelul întregii populații școlare, soluțiile adoptate la nivelul unităților de învățământ și al claselor variind foarte mult de la experiențe antrenante și memorabile de învățare prin sesiuni de învățare online și până la situații în care perioada de suspendare a cursurilor față în față a însemnat pentru unii elevi un fiasco total față de școală și, implicit, față de învățarea formală.
Aceste situații au avut la bază atât cauze subiective cât și cauze obiective ca: lipsa de echipamente, de nivelul scăzut al competențelor digitale, de tipul de încadrare, suplinirea pe post etc.
- ȘCOALA ONLINE, ELEMENTE PENTRU INOVAREA EDUCAȚIEI - Raport de cercetare evaluativă, București, Mai 2020, Editura Universității București
http://bdmasterchef.blogspot.com/
http://bdmasterchef.blogspot.com/2013/02/sistemul-de-servire-indirect-sau-francez.html
https://www.rasfoiesc.com/sanatate/alimentatie/REGULI-DE-ETICA-SI-TEHNICA-A-S17.php
https://dokumen.tips/documents/servire-directa.html
https://dokumen.tips/search?q=Servirea+Sist+de+Servire-+Material+Complet
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
