Tranzacții comerciale pe piața petrolului

In limba latina, echivalentul pentru petrol- ''Petrolum'' semnifica ulei de piatra; nafta (in greaca- ''naphtha''); titei- substanta minerala lichida lichida sau vascoasa, combustibila, constituita dintr-un amestec de hidrocarburi solide, lichide sau gazoase din clasa metonica (parafinica), naftenica si aromatica cu un mic adaos de alti compusi organici:

- de sulf (0,1 - 6%)

- de oxigen (pana la 5 %), azot s.a.

In medie petrolul contine 85% C, 12-14% H, restul revine N, O, S, V, Co, Cu, P, K, I, Fe s.a. Petrolul este uleios, florescent, de culoare bruna inchisa sau neagra cu nuante verzui sau galben verzui. Exista si petrol galben- deschis, straveziu, petrol ''alb'' ce se gaseste in Baku si Pensylvania. Petrolul cu apa formeaza emulsii stabile. Dupa densitate se deosebesc:

- petroluri usoare (densitatea 730-900 kg/m*3*);

- petroluri grele (densitatea 900-1040 kg/m *3*).

Puterea calorica a petrolului este intre 10000 si 11000 cal./kg. In functie de hidrocarburile predominante (peste 50%) se deosebesc:

- petrol metanic (parafinic);

- petrol naftenic (cicloparafinic);

- petrol aromatic.

Exista si petrol mixt, de exemplu petrol nafteno- metanic (25% hidrocarburi naftenice si peste 50% metanice).

In natura petrolul se acumuleaza in roci poroase strabatute de pisuri, numite roci- colectoare sau roci- magazii. Acestea pot fi gresii, nisipuri, calcare, dolomite, s.a. De obicei in rocile- magazii petrolull se gaseste in asociatie cu cu gazele naturale. Geneza petrolului nu este definitiv stabilita. Exista doua teorii: organica si anorganica.

Pe fundul marilor se amesteca si putrezesc organizme animale si ramasite vegetale, in a caror structura intra carbonul si hidrogenul: diatomee, protozoare, radiolari, alge unicelulare, saprofite, plancton etc.Ferite de contactul cu aerul, sub straturi de sedimente nisipoase, materiile organice se acumuleaza, se incing si se descompun. Datorita microbilor anaerobi, ele fermenteaza si se transforma incet, dand nastere unor mase vascose sau gazoase de hidrocarburi, pe care le numim cu un singur cuvant- petrol. Atat petrolul cat si gazele de sonda, care se formeaza in pungile ascunse sau deasupra vechilor depozite marine, au rezultat printr-un proces de bituminizare a materiei organice, care a format depozite numite sapropel (amestec de hidrocarburi solide, lichide, gazoase) sub actiunea unor bacterii ca Bacterium aliphaticum si Methanomas methanica. Hidrocarburile solide sau vascose (bitumen, asfalt) s-au format din petrol, care si-a pierdut hidrocarburile gazoase. Lor li se adauga sisturile bituminoase, care sunt argile sau marne bogate, imbinate de materie organica. Acestea din urma reprezinta o importanta rezerva strategica de energie a industriei. Prin urmare, conform primei teorii, petrolul se formeaza din substanta organica dispersata in rocile sedimentare depuse pe fundul bazinelor acvatice (mari, oceane, lacuri, lagune) in conditii anaerobe. Astfel de roci se numesc roci- mama. La cufundarea rocilor- mama in interiorul scoartei terestre la adancimi de peste 1 km, in urma actiunii proceselor tectonice se creeaza anumite conditii termodinamice, datorita carora, din substantele organice incluse in aceste roci se degaja hidrocarburile lichide si componenti gazosi (CO*2* si NH*4*).

In urma compactizarii rocilor- mama, hidrocarburile si componentii gazosi migreaza in stratele de roci poroase (rezervoare naturale), acumulandu-se in asa- numitele ''captoare''.

Una din teoriile anorganice presupun formarea petrolului din capiturile magnatice din adancul pamantului, de unde acestea patrund in scoarta terestra si la suprafata ei prin rupturile tectonice de adancime.

Petrolul constitue sursa principala de combustibili lichizi, precum si de materie prima pentru industria chimica, servind la prelucrarea celor mai diverse produse (cauciuc, solventi, explozibili, detergenti etc).

Cercetarile de specialitate au stabilit ca petrolul- supranumit in mod justificat si ''aurul negru'', pentru calitatile si avantajele pe care le ofera- s-a impus printr-o continua si remarcabila diversificare a utilizarii lui in cursul istoriei, fiind prezent ''pretutindeni, universal si multiplu dintotdeauna, etern si misterios''. In ultimul secol acesta a devenit un produs extrem de cautat, absolut necesar desfasurarii vietii economice moderne, un factor important al politicii internationale si indispensabil in vreme de razboi, provocand dese si aprinse conflicte diplomatice si economice, batalii ''reci'' sau ''calde'', tensiuni si suspiciuni intre state si natiuni. La sfarsitul sec. al XIX- lea, inceputul

1. Gheorghe Vasilache ,'Importanta mondiala a petrolului'

2. Tudor Opris ,'Uimitorii producatori ai naturii'

3. Stati Gabriel. Comertul cu produse petroliere pe plan mondial

4. Monografie. - Chisinau: Tipogr. ,,Elena"

5. * * * www.brm.ro

6. * * * www.petrom.ro

7. * * * www.gandul.ro

8. * * * www.wikipedia.org

9. * * * www.namr.ro