Dezvoltarea economica a unei tari, a economiei mondiale in general, sunt de neconceput fara transporturi. Ele asigura buna desfasurare a productiei in industrie si agricultura, circulatia bunurilor materiale, a oamenilor si a informatiei. Transporturile faciliteaza legaturile intre regiunile cu materii prime si cele in care se prelucreaza, precum si desfacerea si redistribuirea produselor in centrele corespunzatoare, circulatia oamenilor, apropierea intre asezari umane, intre tari, continente. Prin diversitate, nivel tehnic, viteza, intensitatea fluxurilor, transporturile caracterizeaza, de regula, zonele dezvoltate economic, tarile puternic industializate.
Mediul in care sunt amplasate caile de comunicatii a determinat si diferentierea transporturilor in:
- Terestre: cai ferate, cai rutiere, conducte etc.
- Navale: interioare (fluviale, pe canale si lacustre) si maritime
- Aeriene
- Speciale: transporturi urbane, conducte, linii de inalta tensiune, telecomunicatii si comunicatii spatiale
Fiecare categorie de transport a cunoscut in secolul nostru o evolutie cu totul deosebita, fiind capabila sa asigure un volum fara precedent al traficului si legaturi cu cele mai diferite zone ale globului. Pentru aceasta au fost intreprinse ample lucrari in cel putin trei directii principale:
- Modernizarea
- Imbunatatirea mijloacelor de transport ca volum(capacitate, viteza, eficienta)
- Organizarea riguroasa a fluxurilor de transport tot mai mari si mai frecvente
In domeniul cailor rutiere s-a construit o retea mondiala de sosele, s-a modernizat o mare parte a drumurilor, s-au construit autostrazi si reteaua acestora continua sa creasca, mai ales in S.U.A si tarile vest-europene. Tot acum s-a cristalizat reteaua de transporturi aeriene, de telecomunicatii, transport urban electric etc.
Transporturile fac parte din civilizatia contemporana si exprima gradul de dezvoltare economica si sociala a unei zone geografice, a unei tari.
Transporturile rutiere
Drumurile sunt cunoscute inca din antichitate, dar preocuparea pentru modernizarea acestora, in sensul alegerii unui traseu, construirii de poduri, tuneluri, viaducte si al pietruirii soselelor, a fost posibila abia in secolul al XVIII-lea(1775). La inceputul secolului al XIX-lea, in Anglia este introdus sistemul de imbracaminte asfaltica pentru drumuri. In secolul XX se extinde asfaltarea soselelor, se construiesc primele autostrazi, in perioada interbelica, in SUA (New York-Chicago, 1400), Germania (Berlin-Munchen si Berlin-Koln), apoi in Italia.
Repartitia geografica a cailor rutiere este mai echilibrata in comparatie cu cele feroviare. In privinta densitatii, cele mai mari valori le inregistreaza tarile europene: Germania, Franta, Marea Britanie.
Pentru a inlesni legaturile rutiere au fost construite mari podur si poduri suspendate, tuneluri pe uscat si in zonele submarine, multe trasee fiind in zonele muntoase la mari altitudini (5330 m in Tibet, 4800 m in Muntii Anzii, 2770 m in Muntii Alpi), trecand adeseori prin pasuri de mare altitudine: Tangla (4992 m ), Oroya (4770 m ), Grand Saint - Bernard (2472m) s.a. cand traseele nu au mai putut fi continuate cu serpentine s-au construit tuneluri rutiere.
Reteaua rutiera la inceputul anului 1998
TaraLungimea drumutilor (km)Autostrazi (km)Densitatea drumurilor
S.U.A.4 304 19374 545544,2
Franta810 0009 3031 468,7
Canada1 029 00019 00066,5
Germania626 06511 4731 767,4
Rusia949 000-27,3
Sursa: Quid, 2002
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
