Din cele mai vechi timpuri transporturile au fost prezente in activitatile cotidiene ale oamenilor, iar pe masura ce societatea a evoluat importanta lor in sistemul complex a civilizatiei umane a crescut continuu .
Transporturile reprezinta un domeniu important al activitatii economico-sociale pentru ca prin intermediul lor se efectueaza deplasarea în spatiu a bunurilor si oamenilor în scopul satisfacerii necesitatilor materiale si spirituale ale societatii omenesti.
Pentru a determina modul cel mai adecvat de transport, care se potriveste unui anumit scop, trebuie sa se tina seama, in principal de doi factori foarte importanti : in primul rand e vorba de volumul ce urmeaza a fi deplasat, in termeni de tone de marfa sau numar de persoane, iar in al doilea rand de distanta ce urmeaza sa fie parcursa.
Principalele forme ale transportului pe uscat sunt cele pe rauri si canale, cai ferate si sosele. In regiunile in care se extrage gazul metan natural sau petrolul, o forma particulara de transport o reprezinta conductele magistrale.
Primele dintre aceste forme de transport, din punct de vedere cronologic au fost cele de pe rauri si canale. Canalele au devenit foarte importante in sec al 18-lea, insa ele au suferit un declin in sec al 19-lea din cauza competitiei cu caile ferate. In Europa au fost construite retele dense de cai ferate, dar ele au aparut si in zonele mai indepartate, cum ar fi China, India, Japonia, sau Statele Unite ale Americii. Pe caile ferate erau transportate diverse marfuri. In sec al 20-lea transportul rutier a devenit dominant.
Dezvoltarea, diversificarea si modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea si intensificarea productiei si a circulatiei marfurilor, de adâncirea diviziunii internationale a muncii.
Având în vedere necesitatea realizarii legaturilor dintre productie si consum, transporturile sunt acelea care deplaseaza bunurile obtinute în celelate ramuri ale productiei materiale din locul în care au fost produse la cel în care urmeaza a fi consumate în cadrul pietei interne si internationale.
Obiectul activitatii de transport îl constituie deplasarea în spatiu a calatorilor si marfurilor.
Însa nu toate deplasarile în spatiu constituie obiectul activitatii de transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul informational, transportul de lichide si gaze prin conducte si alte activitati asemanatoare nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste activitati se realizeaza prin instalatii proprii si nu necesita operatiunile specifice pe care le presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de catre transportator a marfurilor, obligatia de paza si preluare a lor la destinatie.
Considerata sub aspectul continutului sau economic, activitatea de transport constituie mijlocul prin care se înlesneste schimbul de bunuri si deplasarea oamenilor, spre deosebire de deplasarea gândirii (transportul corespondentei, faxul, transmisiunile telefonice), transport ce este supus altor reguli.
De asemenea, ramâne în afara sferei noastre de preocupare transportul postal care, desi se realizeaza pe baza unor raporturi juridice între transportator si unitatea de posta, nu se integreaza în contractul de transport. Mai mult, nici expeditorul, nici destinatarul nu au legaturi juridice cu unitatea de transport ce realizeaza activitatea de corespondenta.
Astfel, activitatea de transport poate fi definita ca actiunile prin care se organizeaza si se realizeaza deplasarea calatorilor si marfurilor în spatiu si timp.
Un rol important îl are transportul în sfera productiei unde, printr-o mai buna organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de productie, accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante, îmbunatatirea indicatorilor economico-financiari.
-tipuri de transporturi
-transportul rutier
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
